Camping, apa limpede, racoare la umbra copacilor, o chitara ce rasuna printre corturi si buna dispozitie generala. Toate acestea devin, din ce in ce mai rapid, amintiri pe care ni le povestesc parintii sau le rememoram din taberele copilariei petrecute pe raurile din Fagaras, Apuseni sau zona Prahovei. Pericolul pandeste, si nu este un pericol natural.
„Omul distruge natura” este deja o sintagma acceptata. Insa atunci cand o faci acoperit de lege si, mai mult, pretinzand ca faci un bine comunitatii, poate deveni chiar revoltator.
Primul contact cu realitatea microhidrocentralelor l-am avut atunci cand am trecut pe Valea Doftanei(vezi galerie foto) unde, candva, mergeam cu parintii pentru a ne racori pe malul involburat al raului. In prezent peisajul s-a transformat radical, – tuburi metalice cu diametrul de peste 1 metru strabat cat vezi cu ochii albia raului, betonul ineaca apa care abia se mai scurge, timida, pe langa constructiile umane. Totul, subliniaza constructorii, pentru crearea de energie naturala, eco.
De asemenea, de vei merge cu trenul pe Valea Prahovei, vei vedea ca in zona Cimpina-Breaza-Comarnic raul cand se subtiaza pana aproape de disparitie, cand reapare. De ce? Este „Romania intubata” cum se exprima, cu umor amar, un localnic din Breaza care a asistat la segmentarea sistematica a raului.
Dupa ce parte din rau este „intubat”, metalul este acoperit cu beton care, la randul lui, este acoperit, uneori, cu pietrisul din albia raului.
Este cel putin surprinzator cum insa pentru a realiza aceasta „energie naturala”, lucru de admirat in teorie, este distrus un habitat ce a rezistat milenii printr-un echilibru ecologic perfect – dar acest lucru il puteti judeca dumneavoastra, atat din experienta proprie cat si din fotografiile atasate.
Avize pentru 600 de microhidrocentrale. Zeci de rauri afectate
Contacta