O cititoare fidelă a ediţiei online a cotidianului „Zi de Zi”, ne-a contactat din ţara lui Voltaire. După cum zice un cântec, lumea nu e doar a celor de 20 de ani, aşa că am rugat-o să-mi povestească, mureşeancă fiind, cum a ajuns rezidentă în Franţa.

O cheamă Mariana Vouso, născută Muica.”Nu-mi amintesc numele primei mele învăţătoare, dar ştiu că a fost la Papiu, acolo am început şcoala primară. Fiind atrasă de gimnastică, m-am mutat la secţia de sport a Liceului „Bolyai Farkas”, povesteşte Mariana. „Am fost selecţionată pentru Olimpiada din Mexic, în 1968, dar mi-am rupt cotul la un antrenament şi nu am mai plecat! M-am mutat apoi la liceul „Unirea”, am continuat şi cu gimnastica, dar nu la acelaşi nivel, iar mai târziu m-am apucat de schi, câştigând numeroase competiţii. Am păstrat multe amintiri plăcute din acea perioadă, când prietenii îmi spuneau Szöszi”, îşi aminteşte ea.

Fiind departe de ţară, odată cu trecerea anilor, îmi vin în minte vremurile de demult! Frumoşii ani de liceu, vorba cântecului! Îmi amintesc când chiuleam de la ore, că se practica şi pe atunci acest sport, mergeam la Cafe Tutun, pe strada Bolyai, la cafea. Nu ştiu dacă mai există acest loc de întâlnire a tinerilor? O altă amintire ce mă face să zâmbesc cu nostalgie, când aveam ora de limba rusă, luni de la 1 la 12, fugeam toată clasa de sportivi la film, al cinema Arta! În cele din urmă au priceput domnii profesori că n u ne interesează rusa şi au „băgat” engleza în locul ei”, continuă Mariana, regretând că nu a învăţat şi rusa, că i-ar fi prins bine acum în biroul ei de traduceri.

Făcând parte dintre cei privilegiaţi, care din doi în doi ani îşi puteau permite câte o călătorie peste hotare, a cutreierat Europa. „Mi-a plăcut întotdeauna să călătoresc şi când puteam să plec, din doi în doi ani, că aşa era pe atunci, plecam în Europa şi c