Oamenii de afaceri sunt dezamăgiți că tăierea CAS a dispărut dintre prioritățile Guvernului.

Alternativa reducerii contribuţiilor sociale ar fi produs efecte benefice mai mari, dar ar fi avut şi costuri mai ridicate pentru buget.

Reîntregirea salariilor bugetarilor a luat în cele din urmă o formă, urmând ca, din iunie, să aibă loc o majorare de 8%, iar din octombrie sau noiembrie să se ajungă la nivelul din 2010, după cum a declarat, ieri, premierul Victor Ponta, după întâlnirea cu delegaţia FMI.

Sursa banilor este creşterea deficitului bugetar cu 0,35% din PIB. Pe lângă majorarea salariilor, din aceiaşi bani vor fi returnate contribuţiile la asigurările de sănătate declarate neconstituţionale în cazul pensionarilor.

Alternativa ar fi fost o reducere între 3 şi 5% a contribuţiilor sociale. Deşi aceasta a ieşit din discuţie momentan, este interesant de comparat cu soluţia creşterii lefurilor.

Efortul bugetar necesar în 2012 al măsurii alese este de circa 0,275% din PIB, mai exact 0,175% pentru salarii şi 0,1% pentru pensii.

Scăderea CAS ar fi adus venituri mai mici cu circa 0,63% din PIB. Însă, ca efect asupra economiei, reducerea CAS aduce economii pentru firme, venituri mai mari pentru angajaţi, scoate la lumină unele locuri de muncă la negru, iar salariile şi pensiile cresc consumul pe termen scurt.

Ce spun patronii

Oamenii de afaceri nu văd neapărat o concurenţă între cele două posibilităţi. Laurenţiu Plosceanu, preşedintele Asociaţiei Antreprenorilor în Construcţii (ARACO), crede că revenirea salariilor la valoarea din 2010, deşi necesară, trebuie corelată cu măsuri fiscale care să ajute firmele.

"Mediul de afaceri a fost şi el afectat în 2010, prin creşterea bruscă a TVA. Factura austerităţii a fost suportată şi de mediul privat", spune el.

Adrian Izvoranu, şeful Confederaţiei Patronale a Industriei, Serviciilor