In fiecare dupa-amiaza dupa scoala, sau dimineata inainte de ore, 35 de copii vin la centrul de zi al Fundatiei Sf. Dimitrie sa isi faca temele. Pentru ca cei mai multi dintre ei nu au cu cine sa le faca acasa. Pentru ca nu au unde sa manance o masa calda la pranz. Dar in casa cu pereti galbeni si albastri din str. Matei Basarab, cei 35 de copii au parte de o surpriza.
Click pe poza pentru FOTOGALERIE
Pe Dana* am cunoscut-o in atelierul de creatie, prima camera de la parterul unei case cu pereti galbeni si albastri si mansarda, unde de 13 ani se afla centrul social de zi pentru copii al Fundatiei Sf. Dimitrie. Picta in capul unei mese la care se aflau alti 5-6 pusti preocupati sa amestece acuarelele cat mai bine. Are 9 ani, doua cozi impletite care ii trec de umeri si fluturasi colorati prinsi in parul castaniu, si de la inceput mi-a spus "doamna", ca unei educatoare.
Ce face dupa-amiaza la centrul de zi? "Ma joc afara cu colegii, mancam, ne ducem la atelier, facem activitati, teme, luam gustare, facem rugaciuni, mai vine parintele si ne povesteste, avem un curs acum "Calatori prin Europa", vara mergem in excursii, la mare, la munte, sau in Franta. Ne distram," imi enumera ea serioasa, fara sa fie inhibata nicio secunda ca vorbeste cu o “doamna”.
Isi aminteste ca atunci cand au fost in tabara in Franta, in Lille, a zburat prima data cu avionul si nu i-a fost frica. "Dar ma miram asa, uau, suntem deasupra norilor, si ma gandeam, n-om fi prea grei pentru avionul asta? Ca eram destul de multi".
La scoala, ora preferata este romana. Si nu intamplator, pentru ca Dana citeste "de cand am invatat literele. M-am dus la cartile mici de povesti, si citeam cate o pagina, cate o jumatate de pagina, si ma chinuiam intruna: a-ces-ta. Acum citesc "Alice in tara minunilor si In tara oglinzilor”. Sunt frumoase. Prietena mea are doispreze
