Ascensiunea PP-DD, eventualitatea rămânerii UDMR în afara Parlamentului şi creşterea şanselor de acces în Legislativ al unor forţe extremiste întăresc îngrijorarea faţă de modul, după opinia mea, la limita inconştienţei, în care PDL îşi reface imaginea făcută ţăndări după proaspetele răsturnări politice.

Un PDL cotropit de defetism şi autotransferat ca Gulliver din ţara piticilor în aceea a uriaşilor ar degaja terenul în favoarea unor grupări devenite obeze prin specularea unui discernământ electoral uşor de momit cu halucinante baliverne. Din păcate, în special pentru viitorul democraţiei româneşti, mecanismele de regenerare internă din PDL se mişcă anapoda, după busole defecte, parcă sub vraja unor sirene ce împrăştie o înşelătoare confuzie între iscusitul Ulise şi Vasile Roaită. Iau ca etalon de moment mitingul de duminică al PDL, acceptând din start că la asemenea gen de manifestări se admit îndeobşte sărituri peste cal şi coloraturi mai stridente de retorică. Aşteptam aşadar un PDL care muşcă din duşmani, cu o agresivitate de fiară rănită, cu polemici dure, cu puşcă şi, la rigoare, cureaua lată. Am găsit însă doar discursuri chinuite, demagogie siropoasă şi grămezi de profeţii - să mă scuze Traian Băsescu ! - cam tâmpiţele. TRU a dansat din nou la bară pentru că şi românii ungureni au talent. Sloganul „Tot greul spre bine!" a fost contestat de câţiva dintre autorii lui. Videanu a căzut în mlaştina unei maxime controversate, desluşind în bătălia de la Waterloo o victorie eroică şi nicidecum prăbuşirea imperiului napoleonian. Infantil Oltean: „Unde sunteţi Crin şi Ponta? Nu ne e frică nici de gloanţe, nici de USL!". Anastase, ca la o şuetă între dame: „Băieţii ăştia din USL nu au învăţat nimic!" Reverenţe la Boagiu pentru „un om (Boc, n.n.) datorită căruia ţara are autostrăzi"; nu s-a spus însă unde le ţine. Acelaşi mesianism exaltat la Macovei, roaba u