Graalul Succesului” - Cărturari de altă dată pe Scena Vieţii
Walk of Flame Cluj 2012: D-nul Senior Octavian Şchiau
Motto: „Am crezut în visele mele şi am vrut să-i fac şi pe ei să creadă în ele...”
(Thomas Mann, Iosif şi fraţii săi)
„Ne grăbim să culegem florile tinereţii, de teamă să nu le spulbere vântul care trece...Viaţa noastră e plină de jind, căci preţuim ştiinţa, deşi nicicând nu o vom atinge în desăvârşire ... Iubim şi frumuseţea, pentru că ea dănţuieşte în aceiaşi melodie fulgeră ca şi viaţa noastră...” Sunt mai bine de 16 ani de când, cu o delicată nepăsare, am lăsat timpul să se scurgă pentru a mă pierde, cu entuziasm, în magia liricii lui Tagore. Era atunci o frumoasă dimineaţă de vară în care, potrivit obiceiului meu, ajunsesem la şcoală înaintea tuturor pentru a mai putea privi, încă o dată, numai eu singur, curtea şcolii pe care aveam să o părăsesc, definitiv, nu peste multă vreme. În primele ore ale zilei, ea avea un farmec aparte. Nu era nimeni care să tulbure simfonia magică a muşcatelor multicolore ce tronau imperial în faţa intrării din şcoală. Sub bagheta vântului care adia uşor, armonia pe care doar ele o degajau din delicata lor măreţie făcea până şi timpul să se încline cu reverenţă, să zâmbească în graba sa voind să pară... atât de relativ. Iar eu îmi doream să fie relativ, măcar atunci. Era ziua în care îmi luam rămas bun de la orele consacrate poeziei şi, implicit, de la Cercul de Literatură şi Teatru pe care îl servisem cu fidelitate. Şi n-a fost un „adio” banal, tocmai din cauza rolului „nesăbuit” pe care am acceptat, în cele din urmă, să-l joc urcând, pentru ultima dată, pe scena teatrului şcolii. De fapt, cine nu îşi doreşte să-l joace pe Giacomo Casanova? Dar parcă, totuşi, nu pe scenă în faţa unei şcoli întregi şi nu transmis în direct, prin televiziune, pentru delectarea unui oraş de 80.000 de oameni. Er
