Sub presiunea crizei din Grecia, viitorul preşedinte al Franţei va fi nevoit încă de la începutul mandatului său să facă ceea ce a evitat în campania electorală, şi anume să adopte poziţii ferme în problemele de politică externă.
Primele măsuri pe care le va lua François Hollande după ce se va muta la Palatul Élysée vor fi, cel mai probabil, cele promise în timpul campaniei electorale: reducerea salariilor miniştrilor (dar şi al său) cu 30%, îngheţarea preţului benzinei, creşterea subvenţiilor pentru copiii din familii sărace, precum şi reducerea vârstei de pensionare la 60 de ani (însă numai pentru persoanele care dovedesc că s-au aflat în câmpul muncii pentru 41 de ani). Deşi numite de Sarkozy „măsuri populiste pe care Franţa nu şi le poate permite", ele îşi vor îndeplini probabil rolul - şi anume de a dovedi populaţiei că noul preşedinte nu se va da înapoi de la a face schimbările promise, consideră cotidianul american The Washington Post.
Între Grecia şi Germania
Însă şi mai presante vor fi pentru Hollande deciziile care privesc întreaga Europă - şi mai ales poziţia sa faţă de Grecia. Conform cotidianului Financial Times, Hollande se află „într-o dilemă dureroasă", trebuind să opteze între poziţia Germaniei, care cere ca guvernul elen să continue politicile de austeritate, indiferent din cine va fi compus, şi cea a populaţiei Greciei, care şi-a exprimat la alegerile de duminică dorinţa clară pentru încetarea politicilor respective. „Decizia pe care Hollande o va lua va schimba destinul Franţei şi al Europei", constată Financial Times.
Pe de o parte, socialistul s-ar putea poziţiona drept lider al „rebelilor" din sudul Europei, aclamat de populaţiile Italiei şi Spaniei, care îşi doresc, ca şi elenii, sfârşitul austerităţii. Pe de altă parte, dacă Franţa ar decide să izoleze Germania în Uniunea Europeană, aceasta ar fi o schimbare
