Baronii de partid sunt o specie blamabilă. Din Opoziţie. De la Putere, lucrurile se văd nuanţat. Aritmetica de partid face ca aceste personaje să fie văzute nu doar ca fiind eficiente, ci chiar indispensabile.
Reorganizarea administrativ-teritorială – un subiect pe care se bate, se pare voit ineficient, monedă de ani de zile – ar fi diminuat numărul acestor personaje-cheie ale sistemelor clientelare. Riscul era ca aceia rămaşi să aibă mai multă influenţă – o problemă curabilă dacă există voinţă politică. Dar reorganizarea administrativ-teritorială nu este dorită cu adevărat.
Este un subiect care a fost adus în atenţia opiniei publice, prima dată, în 2003, în timpul guvernării Năstase. Propunerile făcute atunci de către P.S.D. au intrat în stand-by, după ce, la nivelul partidului de guvernământ de la vremea respectivă, se crease un curent foarte puternic împotriva acestei idei. În timp, subiectul a fost repus pe agenda publică, dar după fiecare rundă de discuţii şi polemici, indezirabil fiind pentru o bună parte a clasei politice româneşti, era abandonat. În ultimii doi ani, a fost reluat ciclic, o dată la câteva luni. Cu efect zero. Necesitatea reîmpărţirii administrative a României a fost readusă în discuţie în toamna lui 2010, în contextul nevoii unei mai mari eficienţe în cazul absorbţiei de fonduri europene. În iunie 2011, şeful statului reintroducea problema pe agenda publică, subliniind avantajele : reducerea cheltuielilor, descentralizare, debirocratizare şi “spargerea relaţiilor create în mai toate judeţele”. Subiectul a fost redeschis în toamna anului trecut, tot de către Traian Băsescu. Reprezentanţi ai P.D.-L. anticipau chiar că reorganizarea se va face până la alegerile din toamna lui 2012, pentru a putea fi corelată cu bugetul U.E. în perioada 2014 - 2019, buget care va finanţa inclusiv politicile regio