Ca sa fie clar încă de la început, o precizare: nu cântă cocoşul meu pe gardul lui Cristian Pârvulescu sau pe al Asociaţiei Pro Democraţia şi nici viceversa nu e valabilă. Mi-a fost profesor, cândva prin anii 1996-1997, iar cu Pro Democrația am avut  legătură doar ca voluntar, chiar mai înainte.

Explicaţia cu care am început intempestiv are legătură directă cu ceea ce vreau să spun aici. Pro Democraţia tocmai a remis un comunicat de presă intitulat sugestiv, „Una vorbim alta fumăm”  în care taxează fără echivoc comportamentul USL care a modificat necurat legea electorală în sensul introducerii unui sistem electoral majoritar într-un singur tur, acuzând „inconsecvența” USL care cu doar cinci luni în urmă, în timpul „revoluţiei” îngheţate,  acuzau „lipsa de transparenta si atitudinea autoritara a Guvernului şi a partidelor ce îl susțineau pentru ca astăzi sa folosească, se pare, aceleași metode”.

Şi imediat apar în scenă, pe forumuri şi pe la televiziuni, atoateştiutorii care-l acuză pe Cristian Pârvulescu de inconsecvență, că ieri era cu USL pe la Antene (ceea ce este adevarat dar incomplet), că îl critica pe Train Băsescu şi pe ai lui, că de ce face asta – nu a primit „şi el un ciolan”, că acum se dă cu ăştialalţi, că nu se poate domnule să te schimbi de pe o zi pe alta.

Ca oengist cu vechime vă spun că, tocmai prin atitudinea pe care o are, Pro Democraţia dovedeşte consecvență. Da, societatea civilă este cea care se ghidează după principii şi nu după persoane. Societatea politică se ghidează după potentaţi şi după cum  bate vântul. Tocmai asta vine şi spune azi Pro Democraţia, „una vorbim şi alta fumăm”. Şi vine într-un moment oportun (chiar dacă tardiv, cu toţii am fost puşi în faţa unui fapt implinit), cu argumente, cu explicaţii clare, pe un ton contondent aşa cum îi stă bine unei organizaţii pentru care independenţa şi onorabilitatea sunt mai