Privirea cruntă şi degetul ameninţător fluturat în public de preşedintele Traian Băsescu sub nasul ministrului de externe Andrei Marga, de parcă un diriginte îşi muştruluia şcolerul tâmpit sau obraznic, n-au fost nici pe departe exclusiv expresia ofuscării prezidenţiale faţă de profesorul uiniversitar care, analizând academic nişte atitudini şi acte cotroceniste, le găsise corespondent până la identificare în comportamentul lui Mussolini. Oricum, ceremonia depunerii jurământului de către noul Guvern nu era locul unei asemenea răfuieli necivilizate.

Mai curând, însă, cred că Băsescu a vrut ca, de la bun început, să-l aşeze pe Marga pe o poziţie net subalternă, de tregher prezidenţial, şi să arate lumii întregi că el, Băsescu, nu altcineva, e jupânul total al politicii externe româneşti. Asta, după ce deja Victor Ponta precizase că politica internă şi administrarea ţării vor fi decise la Victoria, iar nu la Cotroceni, cum se nărăvise prezidentul.

Traian Băsescu pare hotărât să-şi apere cu cerbicie ultima redută, politica externă. Pe care, tot arogându-şi titulatura de "şef al statului", a desenat-o până acum fără mare folos, fără a consolida poziţia ţării în UE. Dimpotrivă - decretând încă din 2005 că România e sudată de axa Bucureşti - Londra - Washington (Londra a uitat+o destul de repede...) şi anunţând că azimutul său e Licuriciul cel Mare, ba mai ostilizându-şi şi o serie de importanţi lideri continentali şi dând prioritate contractelor transatlantice, în dauna celor comunitare - a determinat şi situarea ţării pe o stapontină adesea privită de sus în UE. Nu mai vorbes despre ignorarea făţişă a intereselor economice ale României în Rusia şi în China, ceea ce ne costă enorm.

Cum vor evolua lucrurile? Greu de presupus că Băsescu va citi corect, în sfârşit, Constituţia şi va accepta că "Guvernul, potrivit programului său de guvernare accepta