La Muzeul Naţional Cotroceni s-a deschis ieri expoziţia retrospectivă „Carol Popp de Szathmari - pictor şi fotograf", prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la naşterea celebrului artist născut pe plaiurile transilvane.
Carol Popp de Szathmari s-a născut la 11 ianuarie 1812 la Cluj, unde a urmat cursurile Colegiului Reformat şi unde l-a avut ca profesor de desen pe Samuel Nagy. A devenit apoi ucenicul lui Franz Neuhauser, pictor vienez stabilit în Sibiu şi considerat în acea perioadă cel mai bun pictor transilvănean, în atelierul căruia a studiat portretistica. La Pesta a lucrat cu Anton Chladek. La 19 ani, în 1831 a vizitat pentru prima oară Bucureştiul, de care s-a îndrăgostit şi unde avea să se stabilească definitiv în 1843. La Bucureşti şi-a deschis peste ani şi primul atelier fotografic.
Ca litograf, Szathmary a lăsat un Album cu vederi din Transilvania (1841), precum şi portretele deputaţilor din Dieta Transilvaniei. În 1860 a realizat o hartă topografică a ţării. Opera sa mai cuprinde cromolitografii şi acuarele înfăţişând tipuri şi porturi populare cu un caracter documentar. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat şi primele tabotipii.
În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa şi a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut ca primul foto-jurnalist. Fotografiile din Războiul Crimeii le-a multiplicat şi le-a adunat în câteva albume, pe care le-a oferit capetelor încoronate ale Europei, iar un exemplar a fost prezentat la Expoziţia Universală de la Paris din 1855, care i-a adus una dintre medalii: clasa a II-a.
A călătorit în Austro-Ungaria, Elveţia, Italia, Anglia, Franţa, Rusia, Imperiul Otoman şi în ţările îndepărtate