- Reflectii pe marginea textului: "Barbati, scoateti-va costumasul de joaca" -
De curand, am citit in "Formula AS" un articol despre generatia numita sugestiv si cu putina malitie feminina: "puiu'mamii". Conteaza poate mai putin numele dat acestei generatii "uni-sex" si faptul ca tot mai multe semne (moda, casatorii sau adoptii transexuale) arata ca omenirea s-a saturat de atata bine, tolerand cele mai bizare si nebunesti ipostaze - de la "barbatul cu suzeta", la "batrana cu fundite si rochie de papusa". Ceea ce conteaza este semnalul de alarma tras si faptul ca articolul a reusit sa ma puna pe ganduri, reamintindu-mi o poveste de viata, petrecuta cu ceva ani in urma.
Intamplarea a facut ca o veche si statornica prietena de familie sa traiasca, imediat dupa 1990, o frumoasa vara de iubire, cu un francez - iubire ce s-a materializat intr-o discreta si cat se poate de legala casatorie. Pentru ca afacerile il chemau urgent in Marsilia, francezul a plecat in graba, lasandu-si proaspata sotie sa-si vanda apartamentul si bunurile din casa, urmand ca apoi ea sa-l urmeze, pentru a locui impreuna pe malul Mediteranei, nu departe de celebra insula "Chateau d'If", care l-a inspirat pe Dumas cand a scris "Contele de Monte Cristo". Fericita ca isi gasise barbatul mult visat (un om serios, matur si deloc sarac), prietena mea a cautat sa-si rezolve cat mai repede treburile si sa-si legalizeze actele de care banuia ca va avea nevoie mai tarziu. Dupa cateva saptamani agitate si un drum extrem de obositor cu trenul, se prezenta la noua ei adresa, sunand de zor la poarta propriei sale case. Primul semn prost a fost ca nu a intampinat-o nimeni la gara. Al doilea a fost ca in usa casei au aparut doi batranei, care i-au spus ca sunt parintii lui Pierre, dupa care au asezat-o pe un scaun si au inceput sa o priveasca indelung, fara sa spuna nimic. Pierre a coborat mai tarzi
