"Nu vin la cafenea nici să fac afaceri, nici să stau de vorbă. Vin să-mi fac munca de matematician care are, din păcate, nevoie de excitantul cafelei. Mă costă bani şi sănătate, dar nevoia e imperioasă. Filtrul care mi se serveşte uneori e o contrafacere. Desigur, apa dulceagă şi neagră ce se aduce sub acest nume nu face 200 de lei. Declar că această neregulă aplicată mie, pentru care cafeaua e un fel de cabinet de lucru, înseamnă pur şi simplu sabotaj. Lucrez în cadrul planului cincinal la un tratat de matematice (şi în calitate de scriitor, la o traducere din Shakespeare). Fac vinovaţi puţin scupuloşi, care falsifică filtrul, de întârzierea muncii mele." Semnat D.Barbilian, profesor de matematice la Universitate, Membru al Uniunii Scriitorilor.
Această scrisoare superbă, ironică, sarcastică aparţine celui cunoscut sub numele de Ion Barbu; a fost scrisă după un scandal memorabil. Profesorul Dan Barbilian, cel mai mare matematician, dar şi unul dintre cei mai mari poeţi ai noştri, care semna Ion Barbu, venea dimineaţa foarte devreme la Capşa: " Băiete, un filtru!". Şi scria filă după filă, lecţia la axiomatică. După ce lecţia era terminată: " Băiete, încă un filtru!".
Dar... Era anul 1951, sărăcie mare, stocul de cafea devenise sărăcuţ şi la Capşa şi ce să mai facă băiatul?
A folosit resturile filtrelor consumate şi din gură spunem "cafea naturală sută la sută este filtrul nostru".
Cofeina-filtru deplorabilă l-a enervat pe matematicianul-scriitor, care a umplut condica de reclamaţii, vociferând jumătate de oră. " N-am să mai calc vreodată în această speluncă!".
Şi tot la Capşa venea Al. O. Teodoreanu.
Păstorel Teodoreanu – cel mai mare cunoscător de vinuri.
Bea şi el un filtru câteodată, rar.
"Bând această băutură infamă/Mi-aduc aminte de singurul meu refren/Ficatul l-am dăruit vinuril
