Bogdan Sorescu este singurul arbitru român de futsal din categoria Elite Class. La finele săptămânii trecute, fiul fostului "central" din Piteşti a arbitrat în Final Four-ul UEFA Cup, echivalentul Ligii Campionilor în fotbalul mare, competiţie desfăşurată la Lleida. Despre cum a ajuns la fotbalul în sală, care sunt avantajele şi dezavantajele faţă de fotbalul pe iarbă, dar şi alte amănunte interesante, în interviul următor.
Domnule Sorescu, de ce arbitru de futsal şi nu de fotbal?
Simplu, pentru că în 2006 am fost nominalizat pe lista FIFA la futsal, în timp ce la fotbal eram doar un arbitru de lot naţional. Pe vremea aceea, ca şi acum, de altfel, arbitrii de futsal vin de la fotbal. a trebuit să aleg între cele două, iar eu cred că am făcut cea mai bună alegere posibilă îndreptându-mă către futsal. Nu ştiu dacă la fotbal aş fi putut urca până aici.
Mai mult timp liber, dar mai puţini bani
În România, arbitrii de futsal aparţin tot de CCA?
Da, tot domnul Crăciunescu este şef, numai că din partea Comisiei Centrale a Arbitrilor se ocupă direct de noi, cei de la futsal, domnul Gheorghe Moise. În România nu există şcoală de arbitri de futsal, de la fotbal venim toţi. Desigur, cei care vor să facă pasul ăsta.
Care sunt avantajele şi dezavantajele la futsal faţă de fotbal?
Păi, avantaj ar fi că aici nu există presiunea de la fotbal. Aici, şi dacă mai greşeşti, este considerat un lucru omenesc şi nu premeditare. Sigur că şi noi, cei de la futsal, am ştiut să păstrăm o ţinută şi atunci şi conducătorii, şi jucătorii te respectă. Practic, am ştiut să impunem acest respect, să ne păstrăm credibilitatea. Parcă şi jucătorii de futsal sunt însă mai civilizaţi decât cei din fotbalul mare, aici nu vezi meleurile alea de pe terenul mare. La dezavantaje aş trece în primul rând lipsa unor competiţii mai numer