Se spune ca fiecare ajunge sa ocupe locul pe care il merita in societate. Depinde de societate. Intrebarea de campanie este daca locul potrivit va fi ocupat de cel mai potrivit om. Obiceiul impamantenit cu precadere in ultimii 20 de ani ne arata ca o persoana este cu atat mai potrivita (de altii) sa ocupe un loc, cu cat inaltimea functiei publice este mai mare. Sigur ca si candidatul trebuie sa dea din coate, sa arate ca merita efortul. Din pacate, nu intotdeauna merita locul. Cel mai bun exemplu in acest moment este locul din fruntea Educatiei, de unde ocupantul asezat comod pana ieri a recunoscut senin ca numele ii apare pe mai multe lucrari plagiate. Altii i l-ar fi pus acolo, nu el. Totusi, pana ieri, nu miscase vreun deget ca sa faca plangere impotriva celor care i-au stirbit brandul personal, riscand astfel sa devina cel putin complice la furt si sa ajunga de rasul propriilor studenti si al elevilor care tocmai se pregatesc sa intre in examene. Insusi premierul, fost procuror, a ignorat probele care au facut deliciul presei, ocolind inclusiv organismul care are ca menire tocmai cercetarea celor acuzati de astfel de fraude. O tergiversare careia Ioan Mang i-a pus capat pana la urma, facand gestul potrivit, asteptat de toata lumea: a demisionat, lasand locul altcuiva. Si premierul insusi ravneste la un loc pe care pana acum il ocupa presedintele, cu mai mult sau mai putin succes. Faptul ca primul ministru este cu 20 cm mai inalt decat seful statului si ca astfel ar iesi, poate, mai bine in pozele de grup nu este totusi un argument potrivit pentru a cere sa reprezinte Romania la Consiliul European, saptamana viitoare, chiar daca reuniunea a fost convocata din cauza agravarii situatiei economice a UE. Pe de alta parte, insusi seful Executivului a recunoscut in prima zi dupa investitura ca economia nu e domeniul sau forte si ca ministrul vicepremier de Finante expli