Pe agenda Guvernului se află un act normativ care are în vedere suprataxarea profiturilor exorbitante, obţinute prin practicarea unor preţuri nejustificat de mari, de către companiile petroliere ce operează în România. An de an, acestea au realizat, chiar în plină criză economică, profituri uriaşe (chiar în trimestrul I/2012, OMV Petrom a obţinut un profit de peste 400 milioane de euro, cu 65% mai mult decât în termestrul I al anului trecut). Nu doar această companie, ci şi altele au mărit constant preţul carburanţilor, chiar şi atunci când costul barilului de petrol scădea, ceea ce s-a repercutat sever asupra nivelului de trai al românilor, a evoluţiei economiei naţionale.

Avem unul din cele mai proaste raporturi preţ/putere de cumpărare din lume.

Sunt ani de zile decând, ca şi alţi comentatori, am adus în atenţia guvernelor succesive practica din multe ţări, inclusiv din UE, care au pus companiile nesătule în faţa alternativei "Robin Hood": ori îşi temperează aviditatea, ori îi sunt impozitate supraprofiturile cu 80-90%, astfel încât câştigurile nefundamentate pe costurile de exploatare şi desfacere să se reîntoarcă în finanţele ţării ale cărei resurse sunt stoarse. Nici un guvern, până acum, n-a mişcat - de ce oare? - nici un deget, iar secătuirea resurselor a continuat fără folos pentru economia naţională şi sub umbrela unor redevenţe ridicol de mici, 3-4%, în timp ce în alte ţări trec de 40-50%.

Este de aplaudat şi de susţinut ieşirea din acest profund păgubitor imobilism pe care şi-o asumă cabinetul Ponta. Chiar dacă va întâmpina o rezistenţă feroce nu doar din partea companiilor vizate, beneficiare până acum ale unor contracte incredibil de generoase, ci şi din partea unor politicieni de vârf. Chiar dacă destul de târziu, măsura va fi de natură să alimenteze corect Bugetul de stat. Lucrurile nu trebuie însă să se oprească aici. De aceeaşi