Interesantă tema expoziţiei organizate la etajul şase al Centrului Pompidou. Întotdeauna, în acest spaţiu, prezentarea, tematica şi modalitatea de expunere sînt la înălţime. De data aceasta, a fost organizată o expoziţie cu lucrări de pictură semnate Henri Matisse, intitulată Perechi şi serii. Curatorii au căutat să sugereze ideea operelor înrudite, pe structura perechilor tematice, şi au reuşit să ilustreze aceste subiecte cu lucrări reprezentative ale maestrului fovist, aduse de pe multe meridiane. Vizitînd expoziţia, reflectez la titlul ei şi, automat, la modul cum se gîndeşte, uneori, apropo de efervescenta mişcare ce a cuprins lumea amatorilor de artă plastică de la noi şi în care, de multe ori, se întîmpla să apară două lucrări „siameze“. Răspunsul este stereotip, şi mi-a fost dat să-l aud de multe ori, chiar de la oameni cu pretenţii, experţi ai caselor de licitaţii autohtone: „Pictorii mari au repetat, uneori, aceeaşi lucrare“(sic!). Este adevărat că, în timp, am cunoscut vreo doi pictori cu „pretenţii senioriale“ în materie de artă, care îşi reluau pînă la tortură propriile capodopere, motivînd că nu se pot despărţi de original. Un mare artist nu se preocupă niciodată să îşi reproducă propria operă. În primul rînd, nu are timp. În al doilea rînd, nu este capabil să fie un bun copist. Un adevărat pictor, preocupat în mod serios de artă, poate să reia un subiect în mai multe ipostaze, dar întotdeauna cu anumite variaţii de luminozitate sau anotimp şi în momente diferite ale stării lui sufleteşti. Un singur exemplu, marele maestru Claude Monet, cu celebrele lui catedrale şi bine-cunoscutele căpiţe de fîn. Henri Matisse a fost un artist complet, care a activat în multe domenii ale plasticii şi a avut o mare influenţă, prin opera sa, asupra artei moderne. O imagine completă – asupra multilateralelor preocupări şi a marelui său talent – se poate vedea la M