Dictatorii trăiesc în cuiburi sacrosante. Odată cu sfîrşitul lor intempestiv şi adesea violent, citadelele devin locuri indelebile. O memorie indisolubilă care ascunde trăiri intense şi experienţe individuale uneori abstruse, alteori emfatice. Un astfel de spaţiu este Berlinul, locul în care s-au produs decizii care au schimbat viaţa Europei pentru totdeauna. Dar Berlinul e şi spaţiul vieţii şi al morţii pentru mii de oameni, e oraşul care, în cei peste şase ani de război, a suferit cele mai grele pierderi civile din Europa Occidentală. Povestea Berlinului e, dincolo de istoria politică şi diplomatică, una a vieţii cotidiene, o istorie socială compusă din neştiute poveşti personale. Destinul berlinezului de rînd Volumul de faţă este rodul strădaniei lui Roger Moorhouse, un istoric britanic, care a mai publicat, în trecut, un volum tot de istorie urbană, împreună cu Norman Davies. De­sigur, precedentele istoriografice pe subiectul Berlin nu sînt puţine şi nici lipsite de consistenţă. Prima lucrare care îmi vine în minte, tradusă şi la noi (Berlin: căderea – 1945, traducere din engleză de Diana Elena Puşcaşu şi Daniela Truţia, Editura Rao, Bucureşti, 2005) îi aparţine tot unui britanic, Antony Beevor, specialist de top al celui de-Al Doilea Război Mondial (căruia i-a dedicat o grandioasă monografie, aşteptată să apară în această vară). Dar Roger Moorhouse nu investighează cu obstinaţie nici bătălia Berlinului, aşa cum o face Beevor, nici tainele elitelor naziste. Pe Moordhouse îl preocupă experienţele individuale, căutările, speranţele, într-un cuvînt – destinul berlinezului de rînd. Cea mai mare parte a locuitorilor oraşului mai trăiseră un război care se încheiase cu o scump plătită şi usturătoare înfrîngere prin Tratatul de la Versailles. Ca peste tot în lume, berlinezii au primit declanşarea războiului ca un nou coşmar. Generaţia Primului Război Mondial a retr