TIMISOARA. Timisoara si-a dorit in acest an toate trofeele puse in joc: cupa, campionat si Liga Balcanica. Cu orice pret. Iar pretul platit de conducatorii clubului a fost mai scump decat pare la prima vedere: galeria. In BCT s-au bagat bani cu duiumul si toata lumea a sperat ca echipa va rupe norii. S-a calcat peste cadavre si, prin doua transferuri, realizate dintr-un pix, s-au zdrobit mandria, onoarea si bucuria baschetului din Timisoara.
S-a preferat o echipa care pentru bani sa dea totul pentru a castiga, in locul unei stari de spirit, a unei entitati, a unui suflet, asa cum era Elba in 2010, echipa care a luat ultimul trofeu pentru Timisoara o echipa formata din jucatori “nebuni”, sufletisti si suporteri patimasi care au luptat impreuna pentru un ideal, pentru onoarea Timisoarei.
Dar in acest sezon lucrurile s-au schimbat radical. Diriguitorii baschetului timisorean au uitat de acel spirit numit Timisoara. Conducatorii au uitat de public, care in alti ani castiga singur meciurile favoritilor creand o atmosfera in care vizitatorii reuseau cu greu sa respire. Ei bine, aceasta atmosfera anul acesta a lipsit. Galeria polista a renuntat sa mai vina la sala, ofensati de deciziile venite de la varful clubului, iar ceilalti spectatori care au ramas in tribune nu au putut suplini absenta ultrasilor. O noua galerie formata in special din copii sau liceeni s-a format intr-un colt al salii, insa prestatiile lor nu au reusit sa se ridice la standardele galeriei poliste, pustii fiind parca mult prea cuminti si linistiti pentru un sport atat de dur. Asa ca, energia insuflata in sezoanele trecute catre baschetbalisti a lipsit aproape cu desavarsie. S-a vazut in seria cu CSM Bucuresti, dar mai ales in primele doua meciuri din finala lipsa fanilor patimasi. Conducatorii clubului au sperat ca acea galerie care incuraja pana la epuizare favoritii in alti ani i