1 aprilie 1987
A.P. îl ia deoparte pe unul dintre cei doi Alexandri şi-i mărturiseşte, aproape conspirativ: "Fiţi atent, că în paharul lui Alex nu e coniac, ci pelin concentrat. Să-i urmăriţi reacţia". Mulţumit că a fost luat părtaş la glumă, împotriva unui alt participant la masă, Alexandrul respectiv mustăceşte şi urmăreşte cu atenţie cum va bea din paharul cu pelin prietenul nostru comun. Sigur, avem grijă ca presupusul păcălit să aibă în pahar chiar coniac, iar pelinul să fie livrat acelui Alex pe care l-am amăgit că e la curent cu toate poantele. Cei doi Alecşi dau noroc, apoi dau pe gât conţinutul şi, surpriză, acela care părea că va fi păcălitul savurează natural coniacul, în vreme ce părtaşul înghite cu noduri pelinul. Probabil din jenă nu comentează. El doar îşi rezervă dreptul să creadă că a fost o mică neînţelegere. Dar seara e încă înainte.
Scaunele ţin la ocupanţi. Pe unele scaune, am aşezat bandă adezivă transparentă (scotch) cu lipiciul în sus. Motivând că intimitatea serii se realizează în lumină mică, A.P. hotărăşte să păstrăm în încăpere doar câteva becuri de veioză. Toate sunt bune, până când încearcă primul să se ridice de pe scaun. Se aud adevărate zgomote sfâşietoare de pantaloni şi fuste agresate. Pantalonii şi fustele nu se desprind aşa uşor de scaune.
Deserturi. Orice s-ar întâmpla, invitaţii trebuie să şi mănânce. Dacă nu din pâinea-beton presărată cu bicarbonat, măcar din platoul de desert, în care aşezăm bomboane ieftine, prăjite în uleiul rânced, livrat la ultima raţie.
Nicu Leahu, prezent la pregătirile cascadei de farse, află telefonic cum au decurs luptele pentru păstrarea tradiţiilor de 1 aprilie. Mare lucru să ai un părinte ca A.P., care-şi găseşte timp să mai şi glumească, deşi situaţia în care se află i-ar putea da dreptul să creeze în jur numai atmosferă cenuşie, zice colegul.
@N_