Cazul Laurei Codruta Kovezi e special. Nu ea, ci reactiile la acuzatiile de plagiat aduse de GIP la adresa Procurorului General al Romaniei. Macar Kovesi a rafinat tehnica de copy & paste, nu a xeroxat in stil grobian a la Mang. A folosit mai multe lucrari, in stil incrucisat. Are macar meritul de a fi combinat pasajele xeroxate. Altii au avut tupeul sa apese pe un singur buton si sa dea copy la toata lucrarea.
Daca se dovedeste adevarat, plagiatul Laurei Codruta Kovesi mi se pare mult, mult mai grav decat cel al fostului ministru Mang. E evident de ce. Ca in toate marile scandaluri care cutremura ciclic Romania, nici in cazul asta nu pricep insa reactiile de dupa. Autoarea, procuror la baza, nu se apara singura cu dovezi si probe, ci implora Consiliul Superior al Magistraturii sa-i apere reputatia profesionala. Fara cuvinte.
Si apoi reactiile de consternare. Ca si cum nu doar astfel s-ar explica paradoxurile societatii romanesti. Sa ne amintim. Descinderile din vama. Sute de politisti arestati si carati cu elicopterele. Acelasi soc! Cum se poate asa ceva? dar toti stim cata coruptie exista in vami! Astazi abia daca a mai ramas vreun speriat prin arest, restul fiind scapati si de acuzatii si de tot. Reactiile noastre sunt insa exercitiul ipocriziei, ori al naivitatii vinovate.
Realitatea e asa. Chiar daca a murit jurnalismul de investigatii, generatia copy – paste tot poate sa faca dezvaluri incredibile dintr-un birou si fara sa iasa macar din redactie. E deajuns sa pui cap la cap CV – urile astora. Sa le calculezi atent declaratii de avere. Sa le urmaresti interesele pana la capat. Asa a picat Botis, de exemplu. La CV – uri e pur si simplu prapad. Dimplomele sunt, in cel mai fericit caz, certificate, iar studiile postuniversitare abia daca au la baza o vizita de turist prin imprejurimile colegiului.
Pe mine ma fascineaza mai degraba cei care
