În marea majoritate a ţărilor UE, există doar acciză pe alcool, inclusiv pe bere. În România, ar fi o suprataxare.

Noul ministru al Sănătăţii, Vasile Cepoi, face valuri încă de la începutul mandatului prin relansarea ideii de a taxa produsele de tip fast-food, de data aceasta punând pe listă şi berea cu alcool.

Taxarea berii cu alcool nu este vreo idee revoluţionară care să le fi scăpat până acum miniştilor de Finanţe ai ţării. Berea este accizată, un lucru la care ne obligă şi Comisia Europeană de altfel.

E drept, acciza percepută de România este la limita de jos acceptată de Comisie, dar ea există. De altfel, suntem un caz mai degrabă curios în Europa, taxând acelaşi produs de două ori, în loc să aplicăm o singură taxă mai mare.

Pentru contribuabili, încă o taxă adăugată celor peste 300 pe care le plătesc deja, dintre care circa 280 sunt parafiscale, nu poate fi decât o bătaie de cap în plus. Miza nu se află însă la contribuabili, ci în interiorul Guvernului.

O acciză mai mare la bere ar ajunge la Ministerul Finanţelor, în timp ce o taxă nouă ar putea alimenta un buget separat gestionat de Ministerul Sănătăţii, indiferent care ar fi destinaţia acestuia.

Ideea unei taxe în plus la produse care erau deja accizabile a mai apărut şi în 2006, când ministrul Eugen Nicolăescu a introdus celebra "taxă pe viciu" pentru ţigări şi alcool. Un an şi jumătate mai târziu, banii din taxa pe viciu fuseseră cheltuiţi doar în proporţie de 39%.

Aparenţa de taxă "pentru sănătatea populaţiei" este contrazisă şi ea de starea de fapt. În 2007 şi 2008 consumul de alcool pe locuitor a crescut, în ciuda taxei pe viciu. Nici acum nu este de aşteptat o schimbare de atitudine a consumatorilor.

"Este greu de făcut o previziune, dar privind la comportamentul consumatorilor aş spune mai degrabă că această taxă nu va provoca o scădere a consumului.