M-au fascinat dintotdeauna fotografiile. Aşa cum mă fascina în copilărie "pozarul" ­ un nene care umbla prin sate cu un aparat şi imortaliza copii, bătrâni, vreun pui de găină scăpat de sub observaţie care intra şi el în cadru şi în nemurire, momente din viaţa satului... Pozele le aşteptam cu nerăbdare. Unele ieşeau chiar prost. Nu s-ar încadra la nimic. Bune de aruncat la coş. Dar pentru mine aveau şi au o valoare fără margini: îmi amintesc de clipa devenită, acum, poveste din viaţa mea.

Mă fascinează şi astăzi fotografiile. De data aceasta cele realizate de maeştri. Acum ştiu ce forţă poate avea o fotografie. Ştiu că poate schimba destinele unor oameni simpli, dar şi destinul unei naţiuni. O fotografie devine un document, o mărturie, o operă de artă... Poate transmite bucurie, victorie, tristeţe, nenorocire, speranţă sau lipsa ei.

Când ai însă ocazia să vezi cele mai bune fotografii realizate pe pământ, în presă, trăieşti o senzaţie greu de descris. De astăzi, la Biblioteca Naţională este deschisă expoziţia World Press Photo. Cei mai buni sunt la Bucureşti.

M-au fascinat dintotdeauna fotografiile. Aşa cum mă fascina în copilărie "pozarul" ­ un nene care umbla prin sate cu un aparat şi imortaliza copii, bătrâni, vreun pui de găină scăpat de sub observaţie care intra şi el în cadru şi în nemurire, momente din viaţa satului... Pozele le aşteptam cu nerăbdare. Unele ieşeau chiar prost. Nu s-ar încadra la nimic. Bune de aruncat la coş. Dar pentru mine aveau şi au o valoare fără margini: îmi amintesc de clipa devenită, acum, poveste din viaţa mea.

Mă fascinează şi astăzi fotografiile. De data aceasta cele realizate de maeştri. Acum ştiu ce forţă poate avea o fotografie. Ştiu că poate schimba destinele unor oameni simpli, dar şi destinul unei naţiuni. O fotografie devine un document, o mărturie, o operă de artă... Poate transmite bucurie, victorie