„Care e problema cu educația?” este titlul unui capitol important din cartea „O lume ieșită din minţi”, republicată în 2011 a lui Ken Robinson. Poate multă lume a văzut analiza lui asupra educației, prezentată pe scurt pe ted.com . Aparent concluziile lui nu par să aibă legătură directă nici cu copiatul, nici cu conflictele pe integritate sau interese, ori cu bacalaureatul ori cu schimbarea legii de la noi. Dar, din fericire, realitatea nu este așa de simplă.

Campania puternică din presă care a dus la două schimbări de miniștri propuși ori instalați într-un timp așa de scurt arată un interes major asupra subiectului educației din partea societății civile. Caracterul și faptele acestor miniștri sunt la fel de importante ca și calitățile lor manageriale. Dacă acuzația de plagiat era la un alt ministru, ea ar fi trecut mult mai ușor, dar când este vorba de educație, acesta trebuie să aibă o verticalitate care să îi permită să ceară corectitudine în sistem. Lipsa de demnitate favorizează trecerea curentului prin scaunul ministrului.

Interesul pentru educație este cât se poate de firesc, el este o manifestare a dragostei pe care o avem pentru copii noștri. Nu ne este indiferent nici ce fac ei la școală, nici modul în care sunt tratate elementele ce stau la baza unei societăți, respectiv respectul față de ceilalți și față de munca cinstită. Orice beneficiu obținut prin furt este o lipsă de respect față de ceilalți și față de propria demnitate. Dacă omul își calcă demnitatea, nici ceilalți nu îl mai respectă. Un partid de stânga are în mod firesc probleme cu acest lucru. Persoana și meritele ei sunt puse după interesul social, care poate dicta asupra drepturilor persoanei, neglijând uneori demnitatea acesteia.

Nevoia de participare

Adevărul este undeva la mijloc. O exigență academică prea pronunțată, a orientării de dreapta, este la fel de obtuză în