Ca de obicei, românii sunt mai „transparenţi" în afara graniţelor naţionale decât acasă. Şi când acest lucru se petrece cu însuşi şeful statului, este momentul să ne întrebăm dacă ceea ce îi împiedică să aibă acelaşi discurs şi „dincolo", şi „aici" este o cenzură superioară, fie ea şi greu de detectat, o lipsă de respect faţă de cetăţenii proprii sau nevoia demagogică de a supralicita în faţa vreunui hegemon.

Aflat în SUA, Traian Băsescu vorbeşte, în fine, explicit despre viziunea lui privitoare la reformă. Putem să fim sau să nu fim de acord cu aceasta, dar este util să ştim cât mai clar ce anume presupune ea.

O primă componentă este cea administrativă. După Băsescu, „statul român nu va fi performant dacă nu realizăm că nu poate funcţiona cu legi capitaliste aşezate peste instituţii comuniste". Venind mai aproape de realităţile concrete, el a adăugat că „avem aceeaşi organizare administrativă ca pe vremea lui Ceauşescu, cu o birocraţie formidabilă, la nivel de judeţe, cu 42 de judeţe, cu 42 de prefecţi, cu 42 de preşedinţi de CJ şi 35 de consilieri la fiecare judeţ". Totodată, înaltul demnitar al statului român a precizat şi că „avem nevoie de 9-12 regiuni, ne ajunge birocraţia din 12 regiuni, cu putere delegată, apropiată de cea... din SUA, cu libertatea de a-şi face politici regionale". Dacă este deplin clar de ce 42 trebuie înlocuit cu un număr mult mai mic, nu este deplin limpede de ce ar trebui optat pentru 9 sau 12. Pe vremea lui Adrian Năstase s-a încercat acreditarea cifrei 8 în legătură cu regionalizarea. Fundamentarea mai clară a acestor opţiuni lipseşte, ceea ce lasă loc interpretării că preşedintele vrea 12, să zicem, pentru că tot 12 erau şi sfinţii apostoli sau că vrea 9 ca să fie mai mult şi altfel decât la Năstase, adversarul lui politic de odinioară.

Folosindu-şi cunoaşterea dobândită pe vremea când conducea Capitala, Traian B