De-abia s-au mai pleoştit şi molcomit politicienii, pentru o vreme, că o altă cumpănă copleşeşte, tradiţional, moldovenii. BAC-ul. Altfel spus, nişte examene mai de răscruce.
Şi ca orice cumpănă, cataclismul ca odraslele să fie supuse corect unui examen prilejuieşte o mobilizare straşnică a naţiunii.
Rar moldoveanul, dacă nu chiar exclusiv, cu glorie de unicat, care n-a copiat măcar o dată în viaţă la un examen sau n-a fraudat, cum se spune, vreun test. Sau care nu a încercat vreodată să intermedieze aşa ceva. Iar dacă se şi găseşte vreunul, se va constata în curând că, de fapt, a fost confundat şi că nici nu este moldovean.
Rarisim în lume acest dar, cu care suntem răucuvântaţi, de a cheltui mai mult efort, timp, bani, fantezie etc. pentru a camufla faptul de a nu fi învăţat ceva la timp, decât pentru a învăţa, ceva pur şi simplu. Şi, luaţi aminte, mintea de pe urmă, de fapt, nu există sau este, prin părţile locului, doar un fel de falsă consolare... Aţii zic că ar fi un fel de mit fondator...
Şi vorbeam de mobilizare cvasinaţională, chiar dacă aparent neobservată. Tensiunea a crescut cu mult în special după ce s-a anunţat că toate testele pentru apropiata sesiune de Bacalaureat au fost puse la punct şi că examenele şi în acest an sunt... inevitabile.
Rutina meseriei m-a obligat dăunezi să caut pentru un interviu tehnic un reprezentant al autorităţilor educaţionale, responsabil direct de buna şi corecta desfăşurare a BAC-ului. Am ajuns la un moment dat, în căutări disperate, să-mi plâng de milă şi să fiu copleşit de compătimire faţă de orice slujitor al docimologiei de la minister (Docimologie s.f Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor şi al concursurilor în scopul îmbunătăţirii condiţiilor şi structurii lor). Omul, altminteri respectabil, pe care l-am găsit totuşi, într-un târziu, nu mi-a spus nimic despre nevoia s
