Dacă nu există niciun precedent istoric perfect care să arate o cale de ieşire din criza actuală, un lucru este demonstrat din nou: fără o uniune politică care să permită redistribuirea fiscală şi un grad de convergenţă economică, uniunile valutare au tendinţa de a eşua, se arată într-o analiză publicată de New York Times în ediţia de ieri, preluată de Agerpres. Sursa: Reuters
Un studiu de caz util este oferit de reunificarea Germaniei, care arată că ajustarea ar putea dura decenii, nu ani, iar procesul implică emigrare în masă, miliarde de euro mai mult în transferuri fiscale şi ascensiunea unor partide extremiste atât în Grecia, cât şi în ţările care trebuie să achite factura.
Experiența fostei RDG: șomaj de 20%
La fel ca fosta RDG, Grecia suferă de un decalaj de competitivitate mutilant şi este blocată în euro. Est-germanii au fost dezavantajaţi pe piaţa forţei de muncă, deoarece valoarea mărcii germane a reflectat nivelul de productivitate din Vest nu din Est. Aproximativ 14.000 de întreprinderi au fost închise şi patru milioane de locuri de muncă au fost pierdute în primii cinci ani de la reunificarea din 1990. Şomajul a atins peste 20% în 2005. De la căderea Zidului Berlinului, peste 2 milioane din cele 16 de milioane de persoane care locuiau în Est s-au mutat în Vest. Şomajul pe termen lung şi depresia salariului au stimulat partidele xenofobe şi Partidul Stângii, care a evoluat din fostul partid comunist şi care speră să ajungă în guvernul federal în 2013.
După mai bine de două decenii, standardele de trai au devenit convergente, deşi rămân cu circa 20% mai mici în Est, în contextul în care şomajul din Est este de aproape de două ori media din Vest.
Toate acestea s-au întâmplat într-o singură naţiune, care vorbeşte aceeaşi limbă, are o mobilitate perfectă şi transferuri fiscale ce lipsesc în zona euro: c
