Din nou, Excelenţa Sa, domnul ambasador Mark Gitenstein, în numele Statelor Unite, intervine în forţă în chestiuni de politică internă. Se zvoneşte că este pe ultima sută de metri. Şi că urmează să fie rechemat. Dar, până când acest lucru se va întâmpla, domnia sa se comportă, în România, ca un fel de guvernator. Sărind, fără niciun fel de inhibiţii, peste bariere. Peste acele bariere impuse de normele relaţiilor între state. De normele diplomatice. Ultima intervenţie a domnului Gitenstein a vizat controversata afacere a gazelor de şist. Iar penultima se referă la statutul lui Daniel Morar. Altă istorie extrem de controversată.

Dacă domnul ambasador Mark Gitenstein ne va părăsi sau nu vom vedea. Dar, la fel cum domnia sa, de asta data, în mod perfect legitim, are dreptul să judece şi să raporteze Departamentului de Stat modul în care Guvernele României se achită de obligaţiile sale, nu numai externe, ci şi legate de propriii cetăţeni, şi noi avem dreptul, într-un mod la fel de legitim, să judecăm prestaţia reprezentantului Statelor Unite la Bucureşti.

În intervalul celor 78 de zile în care domnul Mihai Răzvan Ungureanu a alergat pe culoarele Palatului Victoria, în calitate de prim ministru telecomandă, regimul Traian Băsescu, prin intermediul efemerului premier, a lansat pe piaţă controversata afacere a gazelor de şist. Oferită “la cheie” societăţii americane Chevron. Una dintre cele mai mari din lume. Şi specializată în exploatarea prin fracturare, adică prin provocarea unor explozii în subsol, a gazelor de şist. Nu mai revin asupra detaliilor. Important este că cetăţenii, societatea civilă şi specialiştii au protestat, impunând USL-ului să ia atitudine. Şi să ceară socoteala Guvernului Ungureanu pentru încheierea pripită a acestui contract. Moţiunea de cenzură, care a condus la căderea Guvernului, se referă şi la acest capitol. Iar astăzi, domnul