Monica Macovei susţine că guvernul Ponta, despre care premierul spune că e cel mai curat, e cel mai murdar posibil. După demisia lui Mang de la Educaţie din cauza acuzaţiilor de plagiat, Monica Macovei a zis că asta n-ar fi destul: ar trebui să plece şi Ponta. E un punct de vedere radical, dar căruia nu i se poate reproşa lipsa de logică. Însă şi logica asta trebuie întrebuinţată consecvent, nu doar din cînd în cînd.

Cînd a izbucnit scandalul cu Neluţu Botiş, ministrul Muncii care i-a dat fonduri europene soţiei sale, încît a plecat Neluţu cu coada între picioare din guvernul Boc, Monica Macovei nu i-a cerut premierului să plece şi el. Monica Macovei nu i-a cerut lui Boc să-şi ia tălpăşiţa nici cînd secretarul de stat, Silviu Bian, a fost prins luînd mită şi arestat. Sînt cumva abuzul în serviciu şi declaraţiile false (Botiş) sau luarea de mită (Bian) mai puţin grave decît plagiatul?

Monica Macovei a tăcut şi cînd Curtea Constituţională a decis că guvernul Boc le-a luat ilegal din bani pensionarilor şi n-a protestat nici cînd ministreasa Muncii din guvernul Ungureanu a declarat că va perpetua cel puţin o lună această ilegalitate, deşi ca fost ministru al Justiţiei M.M. ar fi trebuit să-l someze pe MRU să-şi facă bagajele pentru anunţul infam al ministresei, cît şi pentru lipsa lui de reacţie.

Monica Macovei, care urăşte pe bună dreptate plagiatul şi pe plagiatori, n-a spus un cuvînt cînd Laura Codruţa Kovesi – care e, orişicît, procuror general al României! – a fost acuzată de plagiat, cu probe cît se poate de clare. E dreptul ei să tacă, dar cînd, ca acum, tăcerea Monică Macovei e selectivă, cum rămîne cu atitudinea ei radicală, de apărătoare a justiţiei? Sau radicalismul ei nu mai funcţionează cînd e vorba de oameni numiţi de Traian Băsescu?

Am avut toată încrederea în Monica Macovei cînd, dezamăgită de PDL, o bătea gîndul să înfiinţeze un