Întoarcerea lui Vladimir Putin la putere reprezintă garanția instaurării stabilității - așa cum este ea înțeleasă de ruși. Oricând se poate cădea însă în extrema cealaltă

Pe 7 mai, ziua în care Vladimir Putin își prelua cel de-al treilea mandat de președinte al Rusiei, străzile Moscovei erau de o pustietate copleșitoare. Forțele de poliție interziseseră accesul oamenilor, lăsând astfel drum liber ciudatului cortegiu de mașini care-l conducea pe noul președinte spre porțile Kremlinului.

Cu o zi înainte, orașul arătase complet diferit. Nu mai puțin de 20.000 de oameni participaseră la un marș anti-Putin care a degenerat în haos și violențe. Nimeni nu se pregătise pentru un protest de o asemenea amploare, mai ales că trecuse destul timp de la alegerile prezidențiale din martie. Așa se explică și lipsa unor scriitori sau vedete TV care sprijiniseră ieșirile în stradă de acum câteva luni: acum, considerau că reluarea protestelor ar fi caducă, iar pretențiile privind organizarea corectă a alegerilor - inutile. „Este o comunitate care refuză să spună același lucru de mai multe ori“, explică atitudinea elitelor Dmitri Oreșkin, analist politic care a luat cuvântul la primele manifestări. „Doar că în politică lucrurile nu stau chiar așa, pentru a te face ascultat trebuie să repeți același lucru la nesfârșit.“

În lipsa acestora, marșul a fost condus de Serghei Udalțov, un activist de extremă stânga de 35 de ani, lider recunoscut al politicii „din stradă“. Se bănuiește că de vină pentru transformarea unui protest, altfel liniștit, într-o veritabilă luptă soldată cu 400 de persoane arestate și cu mii de victime a fost fie vreo strategie intenționată a lui Udalțov, fie reacția exagerată a autorităților. Față de manifestările anterioare, aceasta a părut încrâncenată și dușmănoasă. Iar la finalul ostilităților, toată lumea n-a avut decât de pierdut: prot