În cinema e ca în fotbal (nu degeaba, la ambele, se pricepe toată lumea!): pînă în ultima clipă, pînă cînd n-a sunat fluierul arbitrului, nu trebuie să declari un meci pierdut! Am scris ieri că ediţia ar fi “nespectaculoasă”, iar azi, iată, realitatea m-a contrazis... spectaculos!

Am văzut în competiţie un film extraordinar (în orice caz extra-ordinar), al francezului Leos (se pronunţă şi “s”-ul!) Carax. Legenda spune că autorul e ceea ce se cheamă “un tip dificil”, un tip special, un lup singuratic. O dovadă e şi faptul că, după ce a luat - în 1985, la doar 25 de ani -, Cesar-ul pentru film de debut (“Boy meets girl”), a mai reuşit să facă, în douăzeci şi şapte de ani, doar patru filme. Dar acum a dat lovitura, cu acest “Holy Motors” - care, e de prisos să o mai spun, a divizat, şi el, sala proiecţiei de presă, între aplauze furtunoase şi un cor de huiduieli energice! Dar şi “Aventura” lui Antonioni, şi atîtea filme care au intrat în istorie, au fost fluierate la Cannes. “Holy Motors” este, în felul lui, cu doza lui de curaj, de nebunie şi de noutate - o capodoperă.

Trebuie spus, de la bun început, că e un film suprarealist, care mizează pe imagine şi pe mister, deci povestea subiectului nu poate fi decît una extrem de aproximativă. Vedem o limuzină albă, din acelea lungi de şase metri, cum circulă pe Broadway, şi pe la noi pe la diverse nunţi, aici condusă de o blondă cu un aer uscat, de bodyguard în prag de pensie. Vedem un tip la costum, cu un aer de bancher, urcînd în limuzină, sub numele de “Monsieur Oscar”. Aflăm că are o agendă a zilei foarte încărcată. Dar ce agendă stranie, agenda de a trăi o serie de alte figuri şi destine umane! Burghezul domn Oscar îşi schimbă, în limuzină, pe rînd, costumaţia şi machiajul (actorul, Denis Lavant, provenit din teatru şi din circ, are puterea de metamorfoză a unui clovn trist), îşi lipeşte măşti,