Nu ştiu dacă vizionaţi – fie şi ocazional – emisiunea Urmăriri spectaculoase, de pe Zone Reality. Eu, tată de băiat adolescent fiind, o mai fac din cînd în cînd. Puteţi vedea acolo cazuri interesante, în care maşinile vivace ale poliţiştilor de peste Ocean încearcă să stopeze bolidul cîte unui delabrat, pornit nebuneşte pe autostrăzi. Situaţiile (filmate „pe viu“) sînt, într-adevăr, spectaculoase, iar accidentele rezultate frecvent din ele – aşijderea. Dar nu despre show-ul în cauză vreau să vorbesc aici, deşi un episod recent din Urmăriri... constituie premisa tactică, aşa-zicînd, a demonstraţiei mele de astăzi. Vă cer, de aceea, răgazul de a relata o scurtă naraţiune (rezumat) a (al) fragmentului respectiv. Este vorba despre urmărirea insolită a unui traficant de droguri intrat într-o stare de panică absolut incontrolabilă. Individul vira îngrozit pe aleile paşnice ale unui cartier, după toate aparenţele, luxos. Elicopterele din aer aruncau fascicule de lumină peste automobilul dezlănţuit, colorînd atmosfera şi mai dramatic. Totuşi, în demenţa generală, în haosul irespirabil al momentului, ceva extrem de normal şi echilibrat se petrecea în mod constant şi, desigur, deconcertant: urmăritul semnaliza conştiincios ori de cîte ori întorcea la dreapta sau la stînga. O licărire de corectitudine într-o mare de erori. O umbră de legalitate într-o revărsare de ilegalităţi. În sfîrşit, o străfulgerare de respectabilitate într-un lanţ de zvîrcoliri penale.
DE ACELASI AUTOR O lume criptică Conversații matinale Simbolurile respectuluiPe un alt palier şi cu păstrarea tuturor proporţiilor, filmuleţul exotic de pe Zone Reality mi-a amintit povestea nostimă a unui cunoscut critic literar bucureştean, din anii ’70-’80. Istorisea omul, uneori, în interiorul grupurilor de amici ieşeni, că ajunsese, pur şi simplu, la exasperare din cauza presiunilor la care era supus de vele
