Dintre toate cele 18 ţări concurente în prima semifinală Eurovision din Baku Crystall Hall, România a fost singura văduvită de monitorizarea din cască. De ce tocmai cu noi, organizatorii s-au făcut de baftă?! "A fost foarte dificil să cânt fără să aud nimic. Mă bucur că am reuşit să nu vă dezamăgesc şi să cânt împreună cu ceilalţi colegi Zaleilah până la capăt, iar interpretarea noastră să primească atâtea voturi din partea telespectatorilor. Suntem mândri să reprezentăm România în finala Eurovision", a declarat Elena după ce s-a oprit din plâns.
Puţină prudenţă nu strică!
Nu vreau să invoc o teorie a conspiraţiei, dar mi-e ciudă că taman nouă să ni se ia maul! După ce au comis-o, organizatorii şi-au cerut scuze şi, culmea!, ne-au felicitat pentru tăria şi profesionalismul Elenei şi trupei Mandinga. "Ne-au asigurat că a fost un incident neplăcut, pe care îl regretă şi care nu trebuie să dezvolte în noi o teorie a conspiraţiei. Organizatorii ne-au asigurat că în finală totul va fi perfect pentru România", a declarat Dan Manoliu, şeful delegaţiei. Să fim totuşi mai atenţi cu laudele de sine, că unora nu le miroase a bine... Am apreciat faptul că întreaga echipă a României are o atitudine de învingător, cunoscându-şi foarte bine valoarea.
Dar să ieşi, înainte de a începe competiţia, cu declaraţii de genul "noi vom intra între primii cinci în finală şi avem o şansă să câştigăm concursul", "show-ul este perfect, iar Elena Ionescu este în voce" (parole rostite de însuşi şeful delegaţiei) poate zgândări anumite orgolii. De fapt, s-a şi văzut cât de simplu ne putem rupe gâtul, indiferent cât de frumuşel şi talentat este el! Puţină prudenţă nu strică. Oricum, mă bucur că Elena Ionescu a reuşit să ducă la bun sfârşit piesa, şi că n-a cedat emoţiilor şi presiunii jocurilor din spatele scenei.
Mergem înainte! În finala de sâmbătă, 26 mai, avem rezervat