În cazul în care cei doi soţi au copii minori din căsătorie, o dată cu procesul de divorţ, se va stabili şi: încredinţarea minorilor către unul dintre părinţi sau către ambii (un minor către mamă şi un alt minor către tată, de exemplu), o pensie de întreţinere pentru minorul încredinţat unuia dintre părinţi, pe care urmează să o plătească lunar celălalt părinte şi un program de vizitare stabilit precis, care îi poate permite părintelui să îşi vadă copilul încredinţat celuilalt părinte, să aibă relaţii personale cu el, să se implice activ în creşterea şi educarea sa.

Se stabileşte de către instanţă, de asemeni, un astfel de program de vizitare şi în cazul în care cei doi părinţi nu au fost niciodată căsătoriţi, dar tatăl a recunoscut copilul minor, fiind trecut ca atare în rubrica aferentă din certificatul de naştere al copilului. Dreptul de a avea relaţii personale cu copilul - Dreptul de vizitare

Dacă pensia de întreţinere este un drept al copilului (şi nu al părintelui care îl creşte, aşa cum de multe ori se consideră), dreptul de vizitare este un drept al părintelui, de a se implica în creşterea şi dezvoltarea copilului, de a avea relaţii personale cu acesta. Dreptul de vizitare poate presupune, în funcţie de caz:

deplasarea periodică a părintelui la domiciliul copilului şi petrecerea unui interval bine determinat acolo, împreuna cu copilul, deplasarea copilului la domiciliul părintelui şi petrecerea împreună a unui interval bine determinat acolo. Poate fi stabilit şi sub forma unui weekend periodic, dreptul de a prelua copilul, de a merge cu el în vacanţe, precum şi alte modalităţi stabilite de instanţă. Stabilirea programului de vizitare

Dreptul de vizitare se stabileşte de către instanţă în urma unui proces.

Poate fi stabilit:

în urma procesului de divorţ

în urma unui proces distinct de stabilire, de extindere sa