Procesul de consolidare fiscală în UE se află pe drumul cel bun. S-au parcurs deja etape importante, dar încă rămân multe obiective de atins. Dacă dorim să avem stabilitate economică pe termen lung, trebuie să menţinem o abordare constantă în privinţa disciplinei bugetare şi să luăm în paralel măsuri de promovare a creşterii.

Pe lângă eforturile care se depun în sensul reducerii deficitelor bugetare, trebuie să propunem noi iniţiative de stimulare a economiei. Din punct de vedere fiscal, acest lucru presupune găsirea unor noi modalităţi de gândire. Este necesar să se treacă la taxe cu un rol mai amplu decât stricta generare de venituri, respectiv la taxe care să încurajeze o atitudine favorabilă creşterii şi să stea la baza unei economii sustenabile. Prin urmare, subiectul taxei pe tranzacţiile financiare nu trebuie să lipsească din nicio dezbatere pe tema surselor de creştere.

În primul rând, taxa pe tranzacţiile financiare (TTF) aduce venituri noi semnificative şi provine dintr-un sector care îşi permite să se lipsească de aceste sume fără a avea de suferit.

Prin propunerea Comisiei, s-ar obţine anual 57 de miliarde euro dintr-o taxă modestă de 0,1% pe obligaţiuni şi acţiuni şi de 0,01% pe instrumentele derivate. Statele membre nu vor fi nevoite să ceară mai mult din partea cetăţenilor, asupra cărora TTF nu se va repercuta, şi vor beneficia de venituri suplimentare care să le extindă spaţiul fiscal şi să le permită focalizarea investiţiilor. TTF ar putea contribui şi la reformele fiscale orientate către creştere, care reprezintă acum o obligaţie a guvernelor naţionale. Dacă este utilizată pentru a reduce alte taxe cu efect distorsionant (în special taxele pe forţa de muncă), TTF poate contribui la impulsionarea ocupării forţei de muncă şi la mărirea cererii agregate, ambele fiind elemente esenţiale pentru creştere.

În al doilea rând, nu tre