Să ne uităm la fapte. Au trecut câteva săptămâni de când s-a instaurat coaliţia USL la guvernare. Cu acea ocazie, ni s-a promis reforma statului, când cinstit ar fi fost să se vorbească doar de administrarea acestuia până la alegeri. Ni s-a promis depolitizarea instituţiilor, iar prima măsură luată a fost schimbarea tuturor prefecţilor. Ni s-a vorbit de expertiză şi cinste, când numirile de miniştri au fost în unele cazuri penibile: presupuşii plagiatori Dumitrescu şi Mang vor rămâne faimoşi pentru dârzenia cu care au perseverat în neruşinare. Antologică va rămâne şi numirea craiului de curte oengistă nouă, Victor Alistar, care deşi ştia că ANI l-a declarat incompatibil, a ţinut neapărat să ne arate că (şi) în concepţia dânsului, unii sunt mai egali decât alţii. Salariile bugetarilor vor fi reîntregite doar parţial iar în energie, contractele de electricitate cu băieţii deştepţi rămân până una alta neschimbate, spre larga pagubă a statului. Te întrebi pentru ce atâta garagară?

Mai departe, ni s-a promis un trai mai bun, dar a fost oprită explorarea existenţei unor zăcăminte de gaze de şist în contextul în care plătim unul din cele mai mari preţuri la gazele ruseşti din Europa (şi printre cele mai mari preţuri din lume la benzină raportat la puterea de cumpărare!!), iar proiectele AGRI şi Nabucco sunt încă incerte. Asta în condiţiile în care ţări precum Marea Britanie tocmai au legalizat exploatarea gazelor prin fracţionare hidraulică, iar actualele zăcăminte de gaze româneşti se vor termina în mai puţin de 15 ani.

Fără a pretinde că mă pricep la subiect, am fost şi eu curios şi am vorbit, aici la Cambridge, cu mai mulţi ecologişti, adică oameni care s-ar presupune că ştiu tema foarte bine şi care au şi un anumit bias principial împotriva exploatării naturii de către om. Iar după discuţii sinoase, aceştia mi-au mărturisit, ventriloc, că exploat