■ Fostul meu coleg de bancă din gimnaziu a rămas la Turnu Măgurele şi joacă şah în timpul liber. Dar nu oricum, ci pe Internet, cu fel de fel de indivizi din lumea largă. Un Babilon ridicat pe-o tablă cu nebuni şi regi. Într-o zi, de cealaltă parte a pătratului virtual s-a aşezat un elveţian. Un ins din ţara aia în care vacile sunt mai frumoase ca femeile, cică. Aşa se vorbeşte, habar n-am de-o fi vreun adevăr în vorbele astea. Ei bine, când a auzit că adversarul îi este român, cantonierul i-a retezat-o cu scârbă: "Voi, românii, sunteţi nişte rahaţi, şi eu nu joc cu un rahat !”. Ce altceva să faci decât să te răzbuni, lăsaţi teoria aia idioată cu arma prostului ! După vreo două săptămâni de aşteptare colţuroasă, clipa râvnită s-a ivit ca prin minune. Dincolo de masa cu pricina, acelaşi euroinfatuat. Partida s-a întors brusc, şi deznodământul era clar în favoarea "rahatului”. Care, dintr-o generozitate altfel neînţeleasă, propune remiza. Da !, acceptă dintr-o suflare ceasornicarul. "Cum de n-ai continuat, că eram mat la a treia mutare ?”, s-a mirat el. "Ştiu, dar am vrut să-ţi arăt că şi tu poţi fi egalul unui rahat !”, i-a răspuns peste umăr, din Balcani, fostul meu coleg de bancă din gimnaziu. Mama lor de îngâmfaţi, că meşteşugit i-ai zis-o, să ţină minte că nu suntem popor de troglodiţi !...

■ S-a întors lumea cu fundul în sus. Păi, demult, venea Jupuitu şi-l soma pe Moromote să plătească fonciirea. "N-am. Ce să-ţi fac eu dacă n-am ! De unde să dau ? N-am !”, îl pisa ţăranul, răsucindu-şi viclean ţigara. Agentul de la primărie nu se lasă uşor, dar până la urmă pleca cu coada între picioare. "De ce nu vrei să înţelegi că n-am ? Ia aici o mie de lei şi mai încolo aşa, mai discutăm noi ! Ce crezi că noi fătăm bani ?”, îi striga dindărătul ulucilor celebrul personaj siliştean. Acum, pensionarii, şi nu numai, se-ncontrează cu statul să le dea banii înapoi. Res