Mi-amintesc de un amic bun ca un corn cald, generos şi chitit pe o viaţă onestă, îndrăgostit ghem de o colegă de facultate.

N-am găsit nicăieri, în viaţa asta, o relaţie mai bună decât cea dintre un prost şi-un profitor. În dramatismul ei, e perfectă.

Viaţa îţi prezintă lista de cursuri opţionale. Ori te înscrii la slugi, ori la căpuşe. Am văzut de-a lungul timpului nişte personaje-oxiuri, care pe la jumătatea vieţii l-au visat pe Dumnezeu şi a doua zi de dimineaţă s-au hotărât să se facă martiri. De la prima oră, noi maici Tereze, care până atunci se mişcaseră eficient numai de la coccis în jos, s-au ambalat în acţiuni caritabile, telefoane de consolare, oferte de voluntariat nobil, donaţii, gesturi frumoase, promisiuni, discursuri înălţătoare, devotament, credinţă, muncă şi sacrificiu. Pe la 11.30 însă, când li s-a făcut foame, au ieşit în oraş, să mănânce de prânz. Au realizat şi că nu pot băga în gâtlej pâinea cu unt din suferinţă. Aşa că i-au sunat pe boii pe care-i părăsiseră cu trei ore-n urmă, iar ei, dăruitori profesionişti, au ieşit val vârtej să le ducă la cârciuma lor preferată, aceea unde un pahar de suc e 23 de lei.

O prietenă bună de-a mea era convinsă că, în această lume sublimă, cu cât dai mai mult, primeşti mai mult, că aşa a citit ea în Biblie. Într-o zi, a avut o revelaţie. După şase ani în care ea trebăluise prin casă, ea-l spălase pe soţu' şi-l călcase şi-l tocăniţise şi-l sărmălise, ea-l iubise şi-l iertase după fiecare adulter cu şi fără prezervativ, cu şi fără consecinţe venerice, după ce ea îi dăduse veşnic dreptate - chiar şi atunci când el susţinea aberant că Gagarin a călcat pe Lună, fiindcă Neil Armstrong e ăla care cânta jazz, proasto - domnul crescut în puf a plecat în cârca altei femei, la fel de fraieră ca şi prietena mea, doar că frăierimea ei era mult mai jună. Ea nu ştia ceva care, dacă n-ar fi de plâns, ar