Alertei în plan militar în ceea ce priveşte Iranul i-a luat locul în ultimele săptămâni o activitate diplomatică sporită, scrie publicația rusă Kommersant.
În aprilie s-au dus convorbiri la Islamabad, pe 23 mai va avea loc o rundă la Bagdad. Principalii participanţi la confruntarea iraniană - Washingtonul şi Teheranul - au făcut schimb de declaraţii moderat încurajatoare. Mai mult decât atât, o serie de oameni politici şi de militari cu influenţă din Israel au avertizat împotriva unor lovituri asupra Iranului. În cele din urmă a apărut speranţa că problema nucleară iraniană va fi soluţionată în mod paşnic. Rămâne să înţelegem dacă situaţia privind Iranul "o coteşte", într-adevăr, de la direcţia războiului sau, dimpotrivă, evoluţia evenimentelor a ajuns într-un punct dincolo de care recurgerea la forţă este iminentă?
Dacă vrem, putem interpreta declaraţiile făcute de militari în retragere şi activi din Israel ca pe o perdea de fum dincolo de care Israelul se pregăteşte să dea o lovitură asupra obiectivelor nucleare iraniene. O lovitură de acest gen nu va conduce la distrugerea totală a infrastructurii nucleare a Iranului, în schimb poate arunca programul nuclear iranian cu ani înapoi şi îi poate trimite Teheranului un semnal clar: niciodată nu veţi reuşi să fabricaţi arma nucleară.
Pus în faţa unei lovituri israeliene asupra Iranului, preşedintele Obama nu-şi va putea permite ca în ajunul alegerilor din noiembrie să se delimiteze de cel mai important aliat şi totodată să respingă electoratul evreiesc din Statele Unite.
Este posibil însă şi alt scenariu. În cazul în care nu s-a încheiat, lupta pentru putere din Iran se duce cu superioritatea clară a conducătorului spiritual al ţării, Khamenei. Sancţiunile economice se resimt sensibil. Poziţia preşedintelui Ahmadinejad a înregistrat o considerabilă scădere şi nu poate folosi convorbirile cu