Asociată rugozităţii minereşti, Valea Jiului, într-o ierarhizare rapidă a locurilor atractive făcută de mentalul colectiv, nu-şi găseşte un loc fruntaş. Dimpotrivă. Sufocată în halda de steril a prejudecăţ ilor despre umanitatea întunecată care iese din subsol cu negrul presimţirilor urâte, reprezentarea acestui areal plin de dureri înăbuşite s-a „îmbogăţit“ şi cu imaginea ortacilor spărgând capete de intelectuali în Bucureştiul spasmodicilor ani ‘90. Întrebarea ar fi: se pot sublima aceste aspecte grele de balast istoric?
Judecând după dialogul purtat de Comitetul director al Uniunii Scriitorilor din România şi elita Văii se pare că răspunsul este pozitiv. A fost o întâlnire în premieră, la asemenea nivel şi la o astfel de anvergură, dorită de entuziastul şi infatigabilul Costel Avram, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, culminând cu decernarea titlului de „Cetăţean de onoare al municipiului Petroşani” lui Nicolae Manolescu. Gestul însemna, pe de o parte, recunoaşterea unei staturi culturale şi a unei instanţe, iar pe de alta, venea să confirme că nu a fost o întâmplare că, sub sigla Partidului Alianţei Civice, a fost ales, şi nu doar o dată, Carol Shreter ca primar al urbei. Parcul oraşului îi poartă, de altfel, numele. A fost o extrem de densă zi de 19 aprilie, cu margini ai zice flotante, în care au încăput multe. În prima parte, şedinţa Comitetului director, cu puncte destule, centrate pe starea Uniunii şi portanţa ei financiară pe viitor. Atmosferă sobră, cu figuri preocupate, aşa cum îi şade bine scriitorului lucid, obişnuit cu responsabilităţ i. Iar membrii Comitetului sunt cu toţii şefi de filiale sau redactori de reviste importante.
Apoi, de la Hotelul Rusu, care ne-a lăsat să îi apreciem şi deschiderea spre Parâng şi Retezat, prin spargerea norilor (care, cu o seară înainte, plângeau bacovian, limitând raza vizuală la ce