La 15 kilometri de Reghin, în pitorescul peisaj al Văii Gurghiului se află Gurghiu, comună care deţine adevărate comori istorice, una din acestea fiind castelul Bornemissza. Zidurile castelului construit aici în secolul al XVII-lea ascund veacuri întregi de istorie, intrigi, iubiri secrete şi succesiuni ale celor mai importante familii nobiliare din Transilvania. Castelul de vânătoare al principilor, valorosul parc dendrologic care adună la un loc specii extrem de diverse de arbori, muzeul de silvicultură, sunt doar câteva dintre obiectivele monumentale de la poalele dealului, pe care dăinuiesc ruinele cetăţii Gurghiului. Castelul a fost construit în mai multe etape dar de la început a fost unul dintre importantele castele regale din Transilvania. Din documente de arhivă reiese că între anii 1642-1643, principele Gheorghe Rakoczy I a construit o curie la poalele muntelui. Acesta venea foarte des pentru vânătoare la Gurghiu, domeniu care în acele vremuri era o proprietate princiară, aparţinând visteriei statului. Din cauza unor probleme de sănătate, principele nu dorea să urce de fiecare dată până la cetate aşa că a înălţat construcţia la poalele dealului. Aceasta era o clădire cu un etaj, având în jur de 20 de camere, construită sub îndrumarea unui arhitect al principelui. Rakoczy a dat o foarte mare importanţă acestui proiect, având în vedere faptul că a chemat meşteri din mai multe oraşe transilvănene. Pietrele care s-au folosit la construirea acadrimentelor ferestrelor erau aduse cu căruţa din Cluj, unde funcţiona în perioada respectivă cel mai renumit atelier de sculptori în piatră. Până la sfârşitul secolului al XVII-lea, domeniul a rămas în proprietatea lui Gheorghe Rakoczy I, revenind apoi în posesia trezoreriei. În anul 1734, moşia a fost arendată pe timp de 99 de ani, familiei catolice secuieşti, Bornemissza, care a desăvârşit construcţia castelului. Folosin