Duminica trecută o fetiţă de patru ani a decedat în Spitalul de pediatrie „Alfred Rusescu", din Capitală, după ce a fost internată acolo cu diagnosticul de amigdalită acută. În urmă cu trei ani, un băieţel de 9 ani din judeţul Olt a murit de la o banală fractură, după ce a stat zile în şir internat la Spitalul din Slatina. Şi lista poate continua cu băiatul de numai trei ani al soţilor Botond din Baia Mare, care a murit de laringită tot pe patul unui spital. Sunt doar câteva exemple, dar spitalele de pediatrie din România sunt pline de astfel de poveşti triste, fapt confirmat până şi în cifre de statisticile care plasează România pe locul 1 în UE, la mortalitate infantilă. În aceste condiţii, am încercat să aflăm care sunt motivele pentru care în spitalele de copii din România se moare pe capete, chiar şi atunci când diagnosticul este unul banal. Este vorba doar de nepriceperea medicilor, aşa cum reclamă multe dintre familii, sau de o listă întreagă de lipsuri, care duc în cele din urmă la tragedii?
Copiii cu răceli care traversează prin secţia de chirurgie
O vizită la Spitalul „Marie-Curie" ne-a convins că foarte multe probleme pleacă în primul rând de la lipsa de organizare. La Camera de Gardă se aşteaptă şi câte cinci ore, iar în spital circuitele de separare a pacienţilor nu funcţionează. O mămică cu un copil în braţe traversează holul de la chirurgie, dar asistentele nu sunt pe fază la timp. Pacienta vrea să ajungă la ortopedie şi, în lipsă de îndrumare, traversează prin secţia de chirurgie. „Ce căutaţi pe aici? Cine v-a dat voie? Să nu le mai dea voie să treacă prin chirurgie cu microbi", strigă o asistentă către o alta aflată în capătul celălat al holului.
La Spitalul de pediarie „Alfred Rusescu", acelaşi haos. Copiii care aşteaptă cu orele ca să fie examinaţi, asistente care strigă pe holuri. „Tu l-ai îmbolnăvit că nu ştii să ai grijă de