- Social - nr. 101 / 26 Mai, 2012 Atunci cand vorbim despre prietenie, ne raportam, fireste, la cea adevarata. Cea in care ajutorul vine ca o consecinta naturala, normala. Nu stai pe ganduri sa-ti ajuti prietenul. II ajuti si in virtutea inertiei. II ajuti fara a pune la indoiala decizia! Nu faci bine ori rau ajutandu-ti prietenul, prietena. Faci ceea ce trebuie. Bineinteles, nu ne referim acum la decizii, la ajutor care incalca legea, normele de conduita morala, cetateneasca. Ajutorul care ne pune in pericol nici nu intra in discutie. Adevaratul prieten nu trebuie sa-ti ceara ajutorul atunci cand esti obligat sa incalci legea sau sa fii imoral, sa te puna in pericol. Punandu-te in pericol, asta denota faptul ca nu iti este prieten, ca este egoist si se gandeste doar la binele propriu. Atunci cand esti binecuvantat cu un prieten, trebuie sa-l pretuiesti. Sa nu uiti ca, intr-o relatie de prietenie, ca in oricare alta, nu doar primesti, ci si dai. Altfel spus, iti dovedesti pretuirea, aprecierea si devotamentul! De multe ori asteptarile noastre sunt mari, sunt peste ceea ce altii pot sa ofere. In general, asteptam prea mult de la prieteni si de la cei dragi. Normalitatea nu mi se pare a fi asta, deoarece prietenia nu trebuie sa fie obositoare, o "povara”, ci o binecuvantare, o binefacere. Trebuie sa pretuim prietenia, sa o pastram in asa fel incat sa ne fie calauza si pavaza! GABRIELA BORDA - Social - nr. 101 / 26 Mai, 2012 Atunci cand vorbim despre prietenie, ne raportam, fireste, la cea adevarata. Cea in care ajutorul vine ca o consecinta naturala, normala. Nu stai pe ganduri sa-ti ajuti prietenul. II ajuti si in virtutea inertiei. II ajuti fara a pune la indoiala decizia! Nu faci bine ori rau ajutandu-ti prietenul, prietena. Faci ceea ce trebuie. Bineinteles, nu ne referim acum la decizii, la ajutor care incalca legea, normele de conduita morala, cetateneasca. Aj