Deşi, în premieră, România a fost cotată de casele de pariuri ca fiind una dintre favoritele celei de-a 57-a ediţii a Eurovisionului, ocupând locul 5 sau 6 în clasamentele acestora, Mandinga a prins doar locul 12, cu 71 de puncte. Bine că a l-a prins şi pe acesta şi nu s-a lipit de coada clasamentului, aşa cum a reuşit legendarul, şi totodată debutantul într-ale Eurovisionului, Engelbert Humperdinck, care a ieşit penultimul din cei 26 de concurenţi. O poziţie destul de înjositoare pentru un star de talia lui Engelbert, dar la votare nu a contat cariera sa strălucitoare de peste patru decenii. Piesa nu a fost pe placul europenilor, iar prestaţia sa mediocră a fost aspru taxată. Asta e, pe cerul Eurovisionului o stea poate să se stingă iar în orice alt colţ al show-bizului poate străluci în continuare. Marea Britanie nu va face din eşecul lui Engelbert Humperdinck o tragedie, îşi va respecta starul, în virtutea inerţiei celebrităţii de care încă se bucură.
Nu doar un palmares geopolitic!
Dar să revenim la poziţia României. Îndrăznesc să susţin că e o performanţă faptul că am ocupat locul 12 în clasamentul campionatului european muzical. Să o spunem p-aia dreaptă! Cu greu s-au strâns bani pentru a nu rata Baku, am încercat să ascundem cât mai bine faptul că suntem rupţi în fund, din cauza sărăciei, şi foarte târziu s-a început promovarea prin Europa. De ceva vreme încoace, nu prea ne respectăm vecinii şi, de fiecare dată, când începe Eurovisionul, ne aşteptăm la declaraţii de prietenie care să se materializeze în puncte. Este banal să mai afirmi, în 2012, că voturile de la Eurovision reflectă un palmares geopolitic! Asta nu se întâmplă de ieri, de azi. S-a întâmplat la fel de bine şi când România a luat medalia de argint cu Luminţa Anghel şi Sistem, în 2005, sau în 2010, cu Paula Seling şi Ovi. Este bine, totuşi, să precizăm că această rânduială nu este
