La Sibiu, noaptea de duminică spre luni, petrecută în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, a fost euforică pentru trupa Teatrului "Radu Stanca": Cristina Flutur, angajata acestei instituţii, a strălucit în luminile orbitoare ale Cannes-ului, ca şi Cosmina Stratan, ca şi cel care le-a pavat acestor două actriţe drumul spre cinematografie, Cristian Mungiu. Bucuria a continuat pe parcursul zilei de luni, căci cu acest moment fericit – obţinerea a două premii la prestigiosul Festival de Film – au început unele dintre evenimentele programate în întinsul Festival de Teatru. A adus, în acest sens, cuvinte de laudă şi criticul George Banu, chiar înainte de a-şi începe conferinţa "Cortina", gândită ca rezultat a apariţiei unei excepţionale lucrări intitulate "Cortina sau fisura lumii" (editată de Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi Humanitas). Distinsul om de teatru, care trăieşte la Paris, a trecut lejer de la îngemănarea a două arte, filmul şi teatrul, legate prin actor, la îngemănarea a două arte, teatrul şi pictura, legate prin cortină.
Lucrând la acest album cu dublu discurs – text şi imagine -, George Banu remarca faptul că lucrarea s-a născut dintr-o pasiune: cortina ca metaforă a fisurii lumii. În opinia sa, cortina sparge unitatea şi lasă să se vadă tot atât pe cât camuflează; că ea împarte fiinţele în actori şi spectatori (…). "Cortina protejează secretul şi întreţine speranţa într-o dezvăluire mereu posibilă… Ea ascunde şi arată. Cortina, cu excepţia doar a uneia, de tristă celebritate, Cortina de Fier, - şi chiar şi aşa! -, se sustrage de la ceea ce este definitiv, ea salvează virtualitatea unei schimbări şi prezervă posibilitatea unei alternative (…)", spunea reputatul critic de teatru şi eseist, meditând pe tema cortinei din perspectiva marii metafore theatrum mundi.
Textul savuros este însoţit în carte de un număr imp