Cel mai integru şi competent cabinet nu ne lasă deloc să respirăm. Pe uşa turnantă numiri-demiteri a intrat săptămâna asta avocatul inculpatului de lux Cătălin Voicu, pus secretar de stat la Interne, unde era vorba de ani de zile ca senatorul PSD să ajungă. Presupun că familia Costiniu dă şi ea o bere pe chestia asta apropiaţilor: magistraţi, jurnalişti, oengişti. Sursa: EVZ
În demersul său, guvernul e susţinut de tăcerea complice a unei pleiade de guerilleros urbani, luptători eroici la TV cu diktatura la Marea Revoluţie din Ianuarie, aflaţi acum în poziţia ghiocel, reveniţi la comentariul artistic, miştocăreală optzecistă şi obiectivele anti-corupţie din epoca Amăriei: promovarea eticii profesionale între medici, profesori şi naşi de tren, coduri de etică şi "traininguri" pentru funcţionari.
Are aerul că fricţiunile de natură privată cu tiranul şi gaşca sa, plus disconfortul substanţial de a achita TVA pe încasările din drept de autor mai mari de 35.000 euro pe an, prevedere legală perfect limpede, dar pe care şefi mari şi medii din presă au ingorat-o ani la rând – că pălmaşii mass-media nu-mi închipui că au ajuns vreodată la acest nivel de sume – trec înaintea principiilor, soartei ţării, statului de drept etc.
Iată cum o amnistie fiscală bine ţintită, către o categorie specială de mineri, face minuni la imaginea regimului, transformând despoţii anti-constituţionali în lideri luminaţi, lucru ignorat de Băsescu şi Blejnar. O avea şi liderul micile sale defecte, desigur, dar ele nu fac decât să-l umanizeze. În plus, e şi vina aparatului, greu de controlat, nepopulat doar de îngeri, care dezinformează pe lider. Şamd. Aşa trece românul de la delir milenarist la atitudine constructivă-Caragiale în doar câteva săptămâni, dacă interesele o cer.
Nu doar românul. Diagnosticul meu provizoriu după două luni de la rotirea Puterii,
