Există o mare îngrijorare în ceea ce priveşte posibilitatea unei restauraţii în educaţie. Credeţi că sunt indicii în acest moment că s-ar merge spre aşa ceva?
Cred că există indicii, în condiţiile în care promovezi sau ai vrut să promovezi în funcţii de miniştri persoane care susţin idei de tip restauraţie. Nominalizarea eşuată a Corinei Dumitrescu arată că nu vrei să susţii în continuare ierarhizarea universităţilor, iar dânsa s-a pronunţat în acest sens. Apoi, numirea domnului Mang, care a susţinut că ideea clasei pregătitoare este o eroare, în condiţiile în care sunt sute de studii care arată ce importanţă are clasa pregătitoare, iar modelul care s-a adoptat la noi este 100% modelul din Finlanda, în care a devenit obligatorie clasa pregătitoare. În fine, numirea în funcţia de ministru al Educaţiei a unei persoane care este lider sindical arată că nu te interesează, de pildă, să menţii ideea angajării forţei de muncă de către şcoală şi să mergi înainte cu descentralizarea, ci, dimpotrivă, de a centraliza din nou lucrurile. Numirea unui sindicalist este însă în ton cu luările de poziţie anterioare ale USL în legătură cu Legea educaţiei, care sunt legate de favorizarea sindicatelor în procesul de învăţământ. Mă pot aştepta, în această ordine de idei, să facă diverse concesii sindicatelor în noua variantă a Legii educaţiei. Interesul PSD de a avea foarte bune relaţii cu sindicatele este bine cunoscut.
Acesta este un simptom al restauraţiei: faptul că au fost numite persoane care susţin idei menite să restaureze vechea ordine. Dar cred că adevărata restauraţie se va produce dacă nu se va respecta nici măcar Pactul Naţional pentru Educaţie. Ceea ce cred că e important de acum înainte este că, dincolo de numirile de persoane, Victor Ponta trebuie să se gândească dacă respectă sau nu Pactul pentru Educaţie, pe care inclusiv propriul partid l-a semnat, prin mân
