S-a încheiat o săptămână politică extrem de agitată. Pe plan central, un eveniment despre care nu se poate spune că a luat prin surprindere, dat fiind recentul exod dinspre P.D.-L. spre U.S.L. : trecerea moţiunii de cenzură la adresa Cabinetului Mihai Răzvan Ungureanu şi, implicit, căderea Guvernului. Pe plan local : ieşirea intempestivă din cursa pentru Primăria Timişoarei a actualului primar Gheorghe Ciuhandu.
Între cele două evenimente nu există, aparent, niciun fel de legătură. Singurul punct comun – şi vorbim despre o ipoteză, nu despre o certitudine – ar putea fi că răzgândirea de ultim moment a lui Gheorghe Ciuhandu poate fi efectul anticipării unei răsturnări a balanţei de forţe pe scena politică. Întrebarea este : nu cumva această ieşire din cursă este preţul plătit pentru asigurarea liniştii?
În urmă cu nici două - trei luni, actualul edil al Timişoarei părea că îşi doreşte cu ardoare un al cincilea mandat. Pe fondul disensiunilor de la vârful propriului partid, Gheorghe Ciuhandu părea dispus să se ofere locomotivă pentru orice formaţiune politică sau alianţă care şi l-ar fi dorit drept candidat. Capitalul de imagine câştigat în ultimii 16 ani îi asigura, din start, un avantaj în faţa oricărui alt competitor. Neoficial, s-a spus că a negociat, întâi, cu P.D.-L. Semioficial, cu U.S.L. – alianţă repudiată ulterior de dragul propriului partid. Luptele interne pentru şefia P.N.Ţ.-C.D., pierdute cu puţin timp înainte de alegeri, în favoarea lui Aurelian Pavelescu, îi indicau, la un moment dat, spectrul unei candidaturi independente. Şi, din această poziţie, reîntoarcerea la o variantă cândva negată public : U.S.L. Apoi, a revenit în atenţia publică drept candidat anunţat al P.N.Ţ.C.D. De dragul preconizatului scor electoral bun pe care, se miza, îl va aduce Gheorghe Ciuhandu, securea războiului dintre el şi Aurelian Pave
