Dacă un cuvânt ar încăpea pe sigla fiecărui oraş, în Constanţa acesta ar trebui să fie "pragmatismul". Aici, poeţii au venit fie să plângă, ca Eminescu, fie să moară, ca Ovidiu. În vremea noastră, timpul se împarte mai simplu: între sezoane estivale şi campanii electorale. Iar oamenii, fie că sunt politicieni, fie că sunt simpli nu privesc înapoi, ci înainte.

De exemplu, la noul cartier pentru tineri, ridicat la ideea primarului în zona Baba Novac. Privitul în urmă ar fi, oricum, un exerciţiu destul de dificil: zona istorică a oraşului le produce localnicilor doar nostalgie şi tristeţe. Chiar dacă fără poezie viaţa e pustiu, chiar şi în urma poeţilor rămâne tot pustiu şi paragină.

Hotelul Intim, din care Mihai Eminescu îi scria bântuit de durere Veronicăi Micle, nu mai spune astăzi nicio poveste. Nici autorităţilor, nici investitorilor pe care îi impiedică sa-l renoveze nu doar preţul, ci şi peisajul din jur: zona Peninsula, centrul istoric al Constanţei, este doar o rană care a fost cândva vie.

Localnicii mai în vârstă îşi mai amintesc de bijuteriile de arhitectură care le bucurau fiecare plimbare, ajunse azi doar umbre decăzute şi pline de mizerie.

Vezi video >>aici<< Dacă un cuvânt ar încăpea pe sigla fiecărui oraş, în Constanţa acesta ar trebui să fie "pragmatismul". Aici, poeţii au venit fie să plângă, ca Eminescu, fie să moară, ca Ovidiu. În vremea noastră, timpul se împarte mai simplu: între sezoane estivale şi campanii electorale. Iar oamenii, fie că sunt politicieni, fie că sunt simpli nu privesc înapoi, ci înainte.

De exemplu, la noul cartier pentru tineri, ridicat la ideea primarului în zona Baba Novac. Privitul în urmă ar fi, oricum, un exerciţiu destul de dificil: zona istorică a oraşului le produce localnicilor doar nostalgie şi tristeţe. Chiar dacă fără poezie viaţa e pustiu, chiar şi în urma poeţilor rămâne tot