De vreo doi ani, mai precis din momentul in care speranta marelui partid de dreapta s-a prabusit odata cu taierea salariilor bugetarilor si majorarea TVA, se tot vorbeste in spatiul public despre "alternativa de dreapta", inspirat si ironic numita de Sebastian Lazaroiu "Alba ca Zapada". Mai sunt cateva zile pana la alegerile locale si Alba ca Zapada a ramas doar pe ecranul televizoarelor si prin niste sali obscure pe unde se strang Mihai Neamtu si adeptii sai, scrie Joness, pe blogul La coltu' strazii.

Traian Basescu a incetat sa imi placa la putin timp dupa ce a devenit presedinte, atunci cand si-a manifestat pentru prima oara dragostea fata de serviciile secrete, si am simtit ostilitate fata de el dupa ce a incercat sa forteze disparitia PNL pentru a captura intregul electorat ce se crede de dreapta pentru partidul sau lipsit de identitate proprie.

La PNL m-a deranjat implicarea in proiectul utopic de demitere a presedintelui din 2007, campania electorala populista de stanga conceputa pe bani grei de Dan Andronic in 2008, si mi-a devenit de-a dreptul imposibil sa ma declar de acord cu ei dupa alianta si marea poveste de dragoste cu Dan Voiculescu si partidul sau proprietate personala.

As fi fost un votant potential de Alba ca Zapada. Daca povestea ei ar fi fost cam asa:

In iunie 2010, dupa esecul politicilor economice ale guvernului Boc materializat in masurile extrem de dure de austeritate si refuzul factorilor decizionali de la Cotroceni si din PDL de a renunta la pilele si incompetentii de la guvernare, o parte dintre "intelectualii PDL" formeaza o platforma (ONG, ce-o fi fost) pentru o alternativa. Puteau fi acolo nume gen Monica Macovei, Cristian Preda, Toader Paleologu, etc.

In cateva luni se putea definitiva infrastructura si iesi in public. Esentiala era desprinderea de Traian Basescu si PDL. Nu trebuia